Caut muscă, plătesc bine – 23.10

Caut muscă, plătesc bine – 23.10

Caut muscă, plătesc bine - 23.10

Pentru că pisica-mi joacă țonțoroiu pe machete, cățelu-i chinuit în apartament și bufnița mi-o bagă nevasta-n fund și mă aruncă de la etaj dacă mă prinde cu ea prin casă, m-am orientat la un animăluț de companie liniștit, să nu facă caca prin casă, să nu lase păr pe canapea și de preferabil să fie mut. Și mi-am luat plantă carnivoră. Apropo, lansez provocare. Cine-i pătruns de inspirație și vrea să-i fie naș de botez, bagă mare la nume de fetițe rele că-s receptiv și deschis. Mă gândeam la Cruela da parcă-i prea banal. Dacă vă vin idei crețe nu ezitați să-mi lăsați un comentariu.

Mno bun, mi-am luat animal de companie feroce da’ n-am muscă să-l hrănesc. Fosta mea prietenă, actuala nevastă mi-a zis că cică a văzut o muscă prin casă acu’ o zi sau două. Am cotrobăit, am făcut curent de aer, am încercat cu „hey doggy, doggy” cu „pis, pis” sau „coconeii, coconeii” da’ a dracu’ muscă e poarcă și mi-a dat ignor total. Acu’ ori că a plecat în țările calde, ori că e rebegită printr-un colț și e incapabilă să răspundă la comenzi, mama ei, nu-i prin perimetru’. Bă și-mi aduc aminte de acea muscă din vară care intra-n casă, făcea nani până spre dimineață la șase când se punea pe raiduri de mă scotea din draci.

Ok, dacă n-am muscă ce-i dau să pape lu’ asta mică că tre’ să am grijă de ea și s-o iubesc ca să nu mă ție minte când se face mare și să mă muște de părțile moi. Plec la cumpărături îngândurat că n-am muscă și fără să mă gândesc o secundă că pot să-i dau orice bucățică de carne că presupun că nu-i figuristă. Noroc cu un prieten care mi-a zis că viermușii ăia de pus în ac la pescuit sunt sarmale-n foi de viță pentru animala mea vegetală. Și tring, se aprinde beculețu’. Tot eram la mall, hai să intru la magazinu’ de animăluțe că sigur au haleală vie pentru pești.

-Săru’ mâna, aveți papa bun pentru peștici? Adică viermi?

-Avem, câți vreți?

-Păi… cum îi dați, la borcănaș, la kilogram?

Și-mi dă shut down doamna de la animăluțe.

-La bucată.

Pescarii știu ce vorbesc. O cutie de mică de viermuși de pescuit care are dimensiunea unui puc de hochei… o cremă Nivea pentru dame, are aproximativ trei asociații de locatari cu blocuri de opt etaje și trei scări, cu patru apartamente pe nivel și-n fiecare apartament câte o familie de viermuși compusă din mama, tata, amanta lu’ tata, poștașu’  și cel puțin trei, patru kinderi. Adică mulți. Cum pana mea să-i dea la bucată și cât poa’ să coste un vierme că am senzația că sistemul monetar românesc nu se duce așa mult cu leu-n diminutive.

-Păi și… cum la bucată, cum îi ambalați dacă vreau unu’ că nu pricep… aveți pensetă?

-Păi nu că-i mare.

Atunci m-am prins că fiecare vorbea de viermii lui. Ea avea alți viermi, mai mari și mai dodoloți de nu-ncăpeau în gurițele plăntuței mele.

-Bre, vreau viermi nu șerpi sau o tenie. Mulțam fain, văz io ce-i dau animalei.

Am ajuns acasă și i-am dat vituță. Aproape că o auzeam cum plescăie de plăcere. Seamănă cu mine pupă tata pe ea de fată, la amândoi ne place cărnița de vacă. Noroc cu altă prietenă că io-i puneam prin toate gurițele. Cică moare și e suficient într-una singură. Hai că mă descurc io cu ea.

PSeu. După toată tărășenia am văzut o muscă pe calorifer la bucătărie. Tot despre muscă AICI.

Caut muscă, plătesc bine – 23.10

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: