Am publicat O CARTE – 27.11
Exact așa, am publicat O CARTE! De fapt n-am publicat nimic, m-am trezit că mi-a fost publicată o carte. Chintesența genialității acestei „afaceri”, piatra de temelie pentru că-s mai multe chestii geniale pe care o să le aștern rapid în articol, este tirajul acestei cărți. Cartea are un tiraj magnific de… pam, pam, pam, pentru suspans… de O CARTE, un singur exemplar. Îmi cer scuze că v-am dus prin erori da’ reacțiile voastre m-au făcut să mă gândesc serios la treaba asta. Dacă găsesc o firmă care să se ocupe de partea legală a problemei, aia cu facturi și taxe la stat că nu mă vreau pus rău cu ANAF-u’, să scot o sută de exemplare la un prețul de un pachet de țigări, să pun un leu, doi peste costurile de editare și profitul respectiv să-l doneze pe bază de contract la o casă de copii sau către orice altă cauză nobilă, mă bag cu inima deschisă. Io n-am nevoie de câștiguri, blogul a fost și este un teren de joacă pentru mine, nu m-am gândit niciodată la el ca o sursă de profit, sunt bine din toate punctele de vedere și-s putred de bogat. Sunt înconjurat de oameni EXTRAORDINARI! Am niște prieteni MINUNAȚI, colegi de muncă super faini, prieteni virtuali șmecheri și o familie frumoasă de-s iubit din România și până-n USA. Bogăția în asta se măsoară și dacă Forbes ar face un top, io-s fruncea și mă uit de pe primul loc în jos la Zuchi, Amazonescu, Tesleanu și alții etc. Blogul este strict pentru distracție și voie bună. Dacă măcar o singură dată am iscat un zâmbet pe fața cititorului, eu m-am declarat super mulțumit. Motivul pentru care nu apar tot felul de reclame pe care să fiți nevoiți să le-nchideți, exact ăsta este.
26.11.2022 o să rămână-n viața mea un punct de reper. Hai să vă spui cum și de unde ne-am luat de s-a-ntâmplat.
De ziua mea s-a lăsat cu chef. Ziua mea aia pe bune, aia din vară. Un prieten d-al meu mi-a spus că asta e, să nu comentez da’ cadou’ meu nu-i gata sau n-a venit, n-am înțeles foarte bine. Io-te d-aia nu mai plouă și d-aia îmi intră mie cocârțu’ cu cocoloașe pe gâți. Mă rog, timpu’ a trecut, mie povestea mi-a intrat p-o ureche și mi-a ieșit prin ambele fără să lase urme pe creierași… până aseară.
Eram la cârciumă pentru ședința operativă de 1 Decembrie. M-am trezit cu prietenul meu care-mi spune triumfal că-i gata cadou’ meu și să-nchiz ochii că așa-i scenariu’. Și mă trezesc cu asta.
Era așeeeea, ca un colet uitat de Poșta Română printr-un depozit de la Țăndărei. Și-l deschid… și-mi pică fața… și mă ud tot. Era acea O CARTE. Prima parte a articolelor mele de când s-a-nfințat piuiturile.ro. „Nebunul” ăsta formidabil de Eugen, io știți că nu dau nume da’ acu’ nu mă pot abține, a stat, a copiat, a corectat, m-a trecut Dunărea-n lung și-n lat când m-a corectat și a pus diacritice la textele de-nceput în care io nu știam cum să fac din tastatură căciulița la Ă, a descărcat pozele originale și a adaptat textele special pentru print. Are el un prieten la o tipografie pe care l-a convins să facă un singur exemplar de carte. Muncă de prizonier turc prin beciurile lu’ tataia Vlad Țepeș. Stați să vedeți cât de genial e omu’.
În primu rând cartea-i făcută pentru ochii mei chiori. Să mă simt tânăr și să nu folosesc ochelarii chiar dacă inițial a fost gândită pe un format A5. E bine legată, cu coperți lucioase, hârtie de calitate și fotografii color.
Am făcut plici când am văzut ce soluție a găsit pentru link-urile care trimiteau cititorii pe YouTube sau în alte cotloane ale internetului. Coduri QR frate!
Are mai bine de 300 de pagini de m-am mirat și eu câte tâmpenii am debitat. Și asta doar în prima iarnă de piuituri.
Io cam am replici la tot și nu mă pierd ușor în spațiu. Acum am rămas fără piuit la propriu. A muncit omu’ ăsta extraordinar de mult. Și da dragă Eugen, sunt convins că ți-ai imaginat reacția și impactul cadoului tău. Ei bine, te-ai înșelat. La ce ți-ai imaginat tu trebuie să-nmulțești cu o sută. Ai ridicat ștacheta cadoaielor foarte sus de și zeii își ridică puțin privirea spre ea. Io acu’ ce fac de ziua ta, ha? Eventual să strâng bani pentru o excursie-n stratosferă sau trăiesc cu speranța că o să mă citească Bezos și să-mi ofere moca un loc în Blue Origin.
Îți mulțumesc mult pentru surpriza de proporții. Mulțumesc gășcuței șmechere că te-a suportat cât făceai corecturi și nebunii pe articolele mele și nu-i băgai în seamă pe motiv de muncă grea.
Acu’ revin la gașca mea de cititori ai blogului. Mulțam fain pentru reacții și chiar mă gândesc serios la publicare. O să fie mai mică, ușor de transportat oriunde și la preț modic. Da’ momentan prima ediție are doar un exemplar și n-am cum s-o-mpart… și sincer nici nu vreau. Mă mai gândeam la o chestie. Să mai printez o bucată cu ceva pagini goale la sfârșit. O trimit prin poștă la primul cititor, o semnează și apoi o trimite către următoru’. Și tot așa încât să se-ntoarcă la mine și cu un plus de la voi, indiferent că e un cuvânt sau o semnătură. Prima ediție să rămână așa, cu un singur exemplar.
Promit că atunci când voi publica ceva în tiraj mare o să vă anunț. În mod normal când scriu câte ceva public dimineața să aveți la cafea pentru un start cu zâmbet pe buze. Acum am făcut-o imediat cum am terminat de scris ca să vedeți de ce nu vă pot onora cererea. Recunosc cu mâna pe inimă că mă oftic maxim, aveam ceva colete de făcut azi.
AICI găsiți primul articol de pe blog, e din 6 ianuarie 2020 și primul din carte, gândit de Eugen ca un cuvânt înainte.
Vă pupez tare și cu foc!
Am publicat O CARTE – 27.11
Cât succes ar avea cartea….deja îmi imaginez prietenii mei români din Anglia deschizând cadoul de crăciun si ratând restul zilelor festive câ nu pot lăsa cartea din mână😂.
Ar fi mișto sa fie disponibilă și ca e-book….👏🏻🤗…deja visez sa îmi omor plictiseala in metrou…
Mulțam fain, mă ocup la anu’… acum nu prea mai am timp. Oricum… mă gândesc serios