Japonezu’ știe! – 12.01
Fratilii vostru se dă guru cocârțurilor de pe mapamond, rezultatul nopții de amor pe pat de cocârț dintre doi bețivi, un irlandez și un scoțian, ăl mai degustător dintre degustători, șefu’ la sticle, cel mai… ați înțeles voi. Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, în limbajul piuiturilor mele cocârț înseamnă whisky. Preferatele mele-s cocârțurile irlandeze, scoțiene, adică tot UK-u’ ca să fiu mai scurt, și alea americănești. Apropo, când am fost la sor-mea anu’ trecut, pupă tata pe ea de fată, m-a cadorisit cu un cocârț șmecheros, UN DELICIU! Brother’s Bond pe numele lui, un burbon ușor afumat de-l bei și te bagi la interviu la MI6 să te faci spion. Cocârțu’ cel mai detestat de mine e ăla canadian. E singuru’ cocârț din lume pe care de câte ori l-am băut s-a lăsat cu fișiere lipsă de pe hard.
Mno… pe tema asta mai discut și io cu lume umblată prin lume. D-astea lumești, cum e-n Pago Pago, da’ în Țara de Foc, au ăia cocârț? Da!? Și e bun? D-astea normale și pământești. Adică am cumpărat io băutură de la traficanți într-o țară arabă, e normal să știu cum să mă descurc. AICI Și mă mai trezeam cu un prieten care…
-Auzi bre, ai încercat cocârț japonez?
-Pe bune, ne-am dat dracu’, s-a dus pe copcă civilizația dacă și japonezu’ s-a pus pe cocârț. Chiar nu mai au nimic de inventat, nimic de perfecționat și miniaturizat? Japonezu sake și katane, ce cocârț?!
-N-ai băut cocârț japonez!? Ești praf, pistol cu apă chioară contrafăcută, cel mai prost din curtea școlii, ăla cu ciungă-n pletele bălaie! Patru, stai jos!
Și-l auzi pe unu’, îl auzi pe altu’, e clar că e o problemă. Cum să nu alea, alea io! Nici nu știam că există pe piața noastră așa ceva. Ei bine, există. Și am găsit trei tipuri. Nu le vedeam de Jameson, cum ajungeam la raft și vedeam promoția la Jamy Boy îmi aplaudau ochii și nu mai vedeam nimic.
De Revelionu’ 2022-2023 a fost jihad alcoolicesc. Am trecut prin multe licori cu cifră octanică mare. Doar așa… să vă faceți o părere. Deschiderea a fost cu pălincă, apoi cocârț japonez, irlandez, englezesc și la un moment dat pileam cocârț cu shot-uri de tequila și bere Corona să se asorteze. La japonez vreau să ajung. Un prieten mi-a făcut surpriza cu un cocârț de la mama lui gheișa. Vă jur, curcubeu pe ceru’ gurii, am văzut cum răsare soarele din Țara Soarelui Răsare, am simțit cutremurele din Tokyo, mai că aveam senzația că limba japoneză nu-i așa de grea și toate astea suav, fără asprime, fără pumn în mufalină, vă spui… am văzut gheișa și retrăit Shogunu’ ca atunci când era la modă și dacă nu-l citeai erai exclus de societate. Foarte bun! O culoare de țuică bătrână, nici o legătură cu caramelu’ cocârțului clasic, se duce pe gât ca uns și fără să te strâmbi, totul la aceeași alcoolemie ca a unui cocârț din partea cealaltă a lumii. După ce-l bei pe japonez și te matrafoxești aproape că nu mai contează de ce te apuci, poți să bei și bitum fierbinte sau lavă că extazul l-ai avut deja.
Toată lumea fericită și cu lacrimi pe obraz că n-au fost mai multe sticle.
După ce ne-am revenit și am constatat că nu mai suntem în 2022, prietenu’ inițiator de cocârț japonez a trimis pe grup o filmare. Adică asta.
Omu’ și-a spart pușculița și a anunțat că donează suma pentru achiziționarea unui nou japonez de clasă superioară. Imediat ne-am activat toți și ne-am eutanasiat pușculițele.
Tăurașu’ e al meu… și e taur, da? Nu bou.
Toți banii-s la mine-n Sherman și bine că am 4X4 pentru că există-n schemă o greutate considerabilă. Cre’ că dacă mă duc la fier vechi câștigăm mai mult. Apropo, avem bani de toți japonezii din toate clasele sociale de pe raftu’ de băuturi. Ok, toate bune și frumoase, unde-i schimbăm ca să nu blocăm un magazin. Există la un supermarket o sculă-n care arunci metalu’ cu lopata și-ți calculează ea. Am fost, am aruncat și am blocat scula aia. De două zile nu mai funcționează și aștept echipa tehnică. Azi mă duc la alt magazin să-l blochez și p-ăla. Oricum, arunc cu o mândrie de popă monedele alea de crapă cutia milei de ciudă. Japonezu’ merită din plin efortu’!