Odă șoferului – 28.01
Mi-am adus aminte d-un banc făcut de generația ’70. Cică pe vremea mea, ăla care avea la bord juma’ de Săniuța era șoferu’. Și cu ăsta-n cap, fiind la o ședință nocturnă cu tema „Efectele alcoolului asupra organismului 40+ aflat în prelungirile primei tinereți”, privirea mi-a picat pe un coleg care picotea la o masă. Acel coleg care nu bea da’ stă după toți bețivii și se chinuie p-un scaun de cârciumă. Omu’ ăsta-i un erou, jur! Și atunci am avut revelația.
Nouă nu ne plac neapărat mașinile, noi subliminal suntem fascinați de șofer. Noi tunăm mașinile și le facem poze cu gagici sexoase pe lângă ele pentru că onorăm șoferul. Șoferul e ăla care te duce din punctul A în punctul B, e ăla la care te bucuri că-l vezi indiferent de starea lui de agregare, că se apropie de stația de autobuz sau îl ai la scară îmbrăcat la patru ace. Pentru el ne uităm trei ore cum roiesc d-o sută de ori o ceată de mașini pe un circuit de curse. N-o spunem, nu-i ridicăm statui, da-n subconștientul nostru-l iubim și-l venerăm. Este un înger păzitor.
Io-s fascinat de colegu’ ăsta al meu. N-o zice da-mi demonstrează prin fapte că ne iubește. Bă pe bune, nu-i ușor să stai dup-o gașcă de bețivi aflați pe diverse lungimi de undă. Colegu’ care nu bea și e șofer are aceleași calități ca o farmacistă numa’ că-i pe oral. Cum pricepe farmacista din două mâzgălituri că doctoru’ ți-a prescris dipiridamol, așa șoferu’ îți înțelege vorba trecută prin chinurile unei sticle de cocârț. Și culmea e că te-țelege perfect. De multe ori dacă ai un monolog cu mai mult de zece cuvinte tu uiți de unde ai plecat și ce draci vrei să zici, ei bine, el te-nțelege și știe că mai vrei la o bere, că nu mai ai țigări sau tre’ să tragă rapid pe dreapta că-i uzi canapeaua.
E o combinație între mă-ta mare, mă-ta, un psiholog, educatoarea de la grădi, Chuck Norris și ursitoarea șmecheră pe care ai avut-o la scăldătoare și te-a cadorisit cu un om ca el lângă tine. Și-l vezi că îl aduci în punctu-n care îi vine să-ți tragă o sticlă-n cap și un șut în cur da’ n-o face că te știe de băiat bun, prostălău de bubui în anumite cazuri da’ cu bază bună și recuperabil.
De multe ori nu ești singuru’ bețiv din inventaru’ lui, mai are trei în turmă că atâtea locuri are-n mașină. Dacă bețivii sunt din toate punctele cardinale ale orașului, șoferu’ îi duce pe toți acasă, îi dă jos din mașină, îi urcă la etaju’ opt… pe scări că au râuț de tangaj liftier, îi duce până-n fața ușii și dacă n-are inspirația să-i lase acolo, să sune și să fugă, mai are parte și de show din partea nevestelor nervoase cu „mi-ai îmbătat odoru’ nesimțitule!” de parcă are el vină.
Omu’ e un erou. Ar trebui să-l onorăm cu o zi internațională a șoferului. Avem ziua câinelui, ziua pinguinului, pufulețarului, ziua săritului ca broasca AICI, ziua falimentului personal (pe bune, AICI) da’ a colegului/prieten șofer, nu. Și merită omagiat cu liber de la stat, concerte prin centrele orașelor și focuri de artificii.
Acest articol este pentru tine, odă ție înger păzitor cu permis categoria B, posesor de automobil și de multă răbdare. Te iubim!