Atenție, capcane! – 20.02
Asta-i pentru ploieșteni sau pentru cei aflați în tranzit prin Republică. Capcane sunt la tot pasu’. De la cele cu puternic impact emoțional care se răsfrâng asupra inimii, capcanele reprezentate de facturi cu multe zerouri, de la alea culinare pline de Ț-uri, Ș-uri și alte E-uri radioactive de prin galantarele magazinelor și până la capcanele de sub egida „iarna nu-i ca vara”. Exact despre asta vă spui acu’.
M-am pornit de la o postare facebukistă a unui prieten care era cât pe ce să-și zbicească creierii de gresia din fix Km. zero plus, minus ceva mărunțiș, al urbei Ploieștilor. Dragă călătorule, dacă te hotărăști la plimbare matinală la răsăritul soarelui prin centrul orașului, atenție la capcane. Io trec p-acolo în fiecare dimineață și cuplez fața pe o porțiune de drum și așa în patru labe, adică 4X4, reușesc să trec porțiunea ucigașă și plină de capcane.
În centrul orașului e magazinu’ ăla mare care-ncepe cu W și se termină cu arkt. Pe promenada din fața lui e cea mai proastă gresie din toate timpurile. Dimineața pe răcoare se formează o pojghiță de gheață invizibilă care te dă cu roțile-n sus și-ți asigură un bilet dus către UPU, secția gips și atele. Sunt parșive capcanele, adică temperatura d-afară nu-i chiar așa scăzută, Sorinel se ițește și-ți dă speranțe de primăvară, zăpada a dispărut, imaginea globală nu te duce cu mintea la gheața de pe jos și-ncepi să faci ca Bambi după ce l-a fătat mă-sa și se chinuia să stea pe picioare. Partea proastă e că nimeni din magazinoiu’ ăla nu se sinchisește să-i dea sare la gresie. În condițiile astea ploieșteanu’ sau turistul aflat prin zonă are ca variante de supraviețuire fără buba la cap cuplatul feței, exact ce spuneam, 4X4 și înaintat prin târâre cu burta pe sol, deplasarea fără grabă și cu solnița-n buzunar sau se lasă-n voia sorții și Dumnezeu cu mila. Nasol e că nu prea ai pe un’ să ocolești capcanele.
Stați să vă arăt pentru edificarea non-ploieșteanului.
După cum se observă pietonu’ n-are variante. Ori o ia direct prin capcane, ori pe șosea. Varianta cu șoseaua pică din start că de gheață poate mai scapi, e de preferat o tărtăcuță d-a dura pe caldarâm decât interacțiunea cu un BMW la 70 de km. pe oră. Băbăieții de la magazin, bre n-auziți, și-n Ucraina sunt avertismente pe câmpurile minate. Hai că nu dați sare că-i sub demnitatea voastră, da’ un afișuț cu un craniu spart care se dă pe gheață ar merge-n zonă.
Și totuși Cătulică a găsit varianta perfectă pentru a trece cu bine de încercarea vieții. Scoateți o foaie de hârtie și notați.
Până-n porțiunea cu piguini, tot magazinu’ ăsta mai are o intrare.
Intră p-aciulea că-i cu gresie d-aia bună și antiderapantă. Urci la etajul magazinului, apoi faci stânga către pasarela care face legătura între cele două centre comerciale.
Cobori la parter și intri la KFC. Zici frumos „bună ziua” lu’ tanti care pune puișori, nu cumperi nimic că-i câh și ești la dietă, și ieși pe laterală.
Aici este singura provocare a traseului că tre’ să stai pe picioare doi, maxim trei metri până sari mantinela aia și dacă ai noroc, e o mașină parcată acolo și cobori pe ea. Simplu ca sternocleidomastoidian. La prima vedere sunteți tentați să spuneți chestii drăguțe ca „leneșii dracu’ ” sau „criminali îmbuibați și calici care sărăcesc dacă aruncă o mână de sare-n zonă”, da’ vă spui că-i mâna celor de la marketing. Au pus capcane să te oblige să o iei prin magazin și io-te așa mi-am luat io o geacă pe care am prins-o la reducere cu 45 de lei. Normal că n-aveam nevoie pentru că mai am trei sute patru zeci și două de mii de geci, da’ era la promoție și nu m-am putut abține.
Tot despre Ploiești, AICI. Și să nu uit… P.S. – s-a-ncălzit vremea la Ploiești, momentan suntem în siguranță.