Ceasu’, dinții, aparatu’ foto și pompa lu’ sor-mea – 08.04
Se spune că dacă-i tragi una-n mufă unui tip care are un frate geamăn, îl doare și p-ăla. Io nu știu cât e de adevărată chestia asta da’ vă spui că io cu sor-mea suntem cumva gemeni legați ombilical chiar dacă ne despart opt ani de la nașterea ei și până la a mea, un ocean și aproape două continente. Când intră unu’ la cheltuieli, hop și celălalt ca să nu se lase mai prejos. Cu dracii aferenți pe moment, suspinăm, ne jelim puțin și rezultatul e că oricum ne doare la bașcheți.
Cât am fost io prin Scoția au început să-mi pice chestii. Primu’ a cedat aparatu’ foto. Mi-a zis că eror draci să-l cânte și asta a fost. Un aparat foto fufu compatibil cu pretențiile mele nu-i chiar mizilic. Cumva tre’ să mă orientez către altu’ dacă vreau să mă mai dau tractoraș fotograf. În ziua patru s-a fu… bulit ceasu’. Nu chiar tot ceasu’, doar încuietoarea. Ca să pricepeți cam ce-nseamnă ceasu’ meu pentru mine e cam așa. În afara valorii sentimentale că-i primit de la sor-mea când am făcut io 40 de ani și s-a hotărât ea să-mi ia un cadou de om matur cu creierii la purtător chiar dacă era conștientă că se minte singură, dacă ies pe stradă în cucu gol da’ am ceasu’ la mână, pentru mine e mai mult ca perfect și mă pot duce așa și la Buckingham la ceaiu’ de la ora cinci fără nici o problemă. Dacă nu-l am zici că-s incomplet și-n fundu’ gol chiar dacă am pe mine costum de scafandru, apoi unu’ de schi și pe deasupra o burka. Asta e, nu-i un capăt de țară, l-am băgat în buzunar și vaya con Dios. Cel mai tare a fost în nu mai știu ce zi când au început să-mi pice dinții. Glumesc, nu mi-a picat nimic, doar se mișca o lucrare pe care o am pe dreapta sus spre spate. Asta a mai picat o dată prin Vama Veche când mi-am cumpărat un kebab cu o piatră-n el. Acu’ doar se mișca așa de proastă și a stat la locu’ ei fără să fiu nevoit s-o pun în buzunar alături de ceas și de aparatu’ foto.
În timpu’ ăsta soarta a hotărât să nu-mi facă numa’ mie zile fripte și undeva la mii de km. depărtare, în cealaltă parte a lumii, s-a bulit o pompă care trăgea chestii de undeva, le ducea în altă parte unde pana mea nu mai știu ce se-ntâmpla. Absolut întâmplător era pompa lu’ sor-mea, adică zbang o mie de coco dați la canalizare cu pompa cea nouă. Oricum, dacă e să calculez chestii e 1-0 pentru mine. Ceas reparat chiar ieftin ca braga că am io un prieten, cu dinți aranjați tot bine la bani că am io alt prieten cu o prietenă asistentă și aparatu’ foto fufu unde n-am nici un prieten și ăsta mă usucă, sar lejer de mia aia de coco a lu’ sor-mea. Da’ noi să fim sănătoși. Le luăm în ordine și le rezolvăm. La sor-mea a fost simplu că n-avea ce să ia în ordine, ea era doar cu pompa. Io am rezolvat ceasu’ să pot să ies ca omu’ pe stradă și mi-am băgat momentan picioarele-n el de aparat foto că zâmbetu’ meu e mai prețios. Zâmbetu’ e ok sau un râs normal, problema mea e că io tre’ să râd să se vază omulețu’, lueta pentru fițoși, adică cu toți dinții și nu-i prea aveam pe toți la inventar.
Dinții
Am fost la servicele meu favorit ProSmileMed să le dea Dumnezeus sănătate și cu măicuța lui și cu ceata de îngerași. Cum la mine nu-i nimic normal, sigur tre’ să am complicații și pisici flambați. E lucrare de oareșice durată cu schimbare de lucrare, poveste lungă și total neinteresantă pentru voi. Ce tre’ să știți e că-i recomand cu căldură că fac treabă caștoacă cu chestii de calitate la prețuri ok. Ajung la tura doi pentru o treabă mai mult estetică până la finalizarea lucrării că tre’ să am io o cicatrice-nchisă și d-asta nu se bate din palme. În sala de așteptare un tătăiță cu o mămăiță se pregăteau de plecare. Am salutat frumos și am intrat direct în cabinet cu glume, saluturi și „ce face stomatologii mei favoriți?”. Ne-am hăhăit noi puțin și hai să ne apucăm de treabă… ei că io sunt doar căscat cum sunt în mod normal. Și la un moment dat se deschide ușa și se ivește tătăiță pe care-l credeam deja plecat, toți îl credeam plecat, panicat maxim.
-Dom’ doctor, unde-i proteza mea?!
-Ăăăă… în gură!
Am leșinat de râs, d-asta venise, să-i pună proteza da’ săracu’ uitase. Bine, normal că mai am o variantă. Când îți pui dinții-n buzunaru’ de la piept câteva zile cum am făcut io-n Vamă că doar nu era să-mi stric concediu pentru un fleac, te obișnuiești cu ei acolo și când te pipăi și nu-i mai găsești intri-n panică fără să te prinzi că de fapt sunt la locul lor în gură. D-aia zic, poate că-i bine să-ți faci dublură să ai și-n buzunaru’ de la piept.
Aparatul foto
V-am zis că mi-am băgat picioarele-n el că mai importanți sunt dinții și ceasu’ da’ n-aveam alt subtitlu și cumva se leagă de următoarea povestire. Cum aparatul foto a făcut plici în concediu am fost nevoit să-mi redescopăr telefonul în simbioză cu latura mea artistică, adică pe foto & video. Practic în acest moment dacă ne vizitează extratereștrii sau mă-ntâlnesc pe stradă cu Bruce Dickinson și Papa de la Vatican că-i greșit să zici că-i de la Roma, io am o singură posibilitate să imortalizez momentu’, cu telefonu’. Dacă rămân fără telefon, canci poze. Lasă că n-am la ce să vorbesc, nu d-aia-i important pentru mine telefonul în momentu’ ăsta.
După cum știe toată țara, săptămâna asta Elsa n-a avut mănuși și ne-a dat cu zăpadă. La mine-n Ploiești a plouat în draci că d-aia-i Ploiești și nu Zăpezești. În fața Filarmonicii aveam bălți la bordură de puteam să dăm la pește. Io agitat cum mă știți, țop pe deasupra unei bălți, am auzit în spate un „pleosc” și mi-am aruncat o privire. Bafta mea a fost că la impact telefonul s-a deschis și s-a luminat ecranu’ că altfel îmi vedeam de drum. Și-mi zâmbea din balta de zece centimetri. Am sărit io după el da’ până „pleosc”, până am făcut legătura de la „io-te un telefon… hm, pare cunoscut… E AL MEU!”, până m-am bulucit după el, au trecut câteva secunde bune. Deja mă gândeam că mai adaug ceva la paguba deja mare pentru contu’ meu. Nimic n-a avut, funcționează perfect și mă mândream cu carcasa mea anti șoc care se pare că-i și waterproof. M-a luminat un coleg.
-Bro, e IPhone, io am făcut poze-n piscină. Cu apa de mare are ceva probleme, se depune sarea pe contacte și nu se mai încarcă da’ dacă-l ștergi cu spirt n-ai probleme.
Am mai învățat ceva. Oricum am carcasă șmecheră că nu s-a spart, nu? Totuși, trântit cu năduf de la un metru cât să atenueze ăia zece centimetri de apă…
Altă chestie despre telefon AICI