Butonu’ care ne omoară – 31.05
Încercați să vă imaginați o sculă de redat muzică cu trei catralioane de butonașe, țâșpe sute de leduri și ledulețe, cu ecrane d-alea de te joci pe ele cu degețelele, care redă muzică până pe Marte, face cartofi prăjiți pe cinci stadii de prăjire, mămăligă cu brânză și poale-n brâu, dă ora exactă-n Pago-Pago, o are pe Siri, pe Ion ăla de la guvern și încă două inteligențe artificiale deja însărcinate care o să fete-n curând, ei bine scula asta o să fie folosită-n zece minute la capacitate maximă de către un bărbat fără absolut nici o problemă. Dacă bărbatu-i român, timpul se înjumătățește pentru că el nu are nevoie de instrucțiunile de utilizare, ia fiecare buton în parte mai mult pe ghicite și gata lucrarea.
Încercați să vizualizați o mașină de spălat Albalux, aia de pe vremea lu’ Ceșcaru’ care avea un buton de pornit/oprit și un buton de… nu mai știu de ce da’ sigur mai era un buton prin zonă. Același bărbat face blocaj neuronal și se uită la ea ca curca-n crăci. Bă care-i faza că nu pricep…
Io acasă am sculele mele, toate alea care lucrează la NASA și pe care știu să le folosesc cu precizie chirurgicală cu laser, și aparatele la care evoluează fosta mea prietenă, actuala nevastă, aparatele electrocasnice. Îmi aduc aminte că aveam un cuptor cu microunde cu fix două butoane și io nu-l foloseam de tălâmb ce eram. Acum ceva vreme l-am schimbat și am unu care are patru butoane cu tot cu clapa aia de deschide ușița și tot nu-l folosesc că e mai greu ca primu’ și-n mintea mea asta se predă la Harvard. Anulează-i bărbatului toate butoanele de pe un panou și ai rezolvat problema, nu se va mai atinge niciodată de acel panou indiferent de ce acționează el. Dacă-i monitorizează viața, nivelu’ de oxigen și nu mai știu ce fluide de-i musai să-i treacă prin corp, asta e, o să moară. E sub demnitatea lui să-nvețe cum e cu mixeru’ de bucătărie, mai bine mort decât retrogradat între unu și trei butoane.
Să nu vă spui de o sculă care-i din gama lu’ Isaura mea de la curățenie. Exact, exact nu știu ce face… mă rog, știu, io văz produsu’ finit, prăjește carne fără ulei… sau cu puțin ulei, mama dracu’… chiar nu știu cum lucrează chestia aia și atențieeee, are un singur buton care e și display. Minune drăcească să moară mă-sa! Da’ dacă să presupunem că aș depinde de scula asta, carnea-i gata să se pună la făcut, probabil că o să fac un foc și o s-o prepar old school… sau o mănânc crudă.
Vreți propoziție de panică echivalentă cu „o să mori în chinuri prin privare de la cocârț și bere, echipa ta favorită de fotbal o să pice-n divizia Ț din campionatul din Laponia și cucu’ tău e pe cale de andocare totală și definitivă-n cuib”? Io-te colea: bagi și tu la spălat o mașină de negre? Io pur și simplu nu mă-nțeleg cu mașina de spălat. Și nu e din cea mai nouă generație, adică cre’ că are mai bine de 10-12 primăveri. Curios e că e plină de butoane și cel puțin conform teoriei de mai sus ar fi trebuit să știu s-o folosesc. Mnup, nimic, pământ de flori, praf și prafu-n aer, nu ne-nțelegem și pace. Dacă-i vorba să pun și chestii fluide sau prafuri în sertărașele alea, mai bine mă duc pe un șantier la betoane.
Tind să cred că până acu’ omenirea a scăpat de un război atomic tocmai că e un singur buton care trebuie apăsat și asta ne dă cu virgulă.
Concluzia e clară, noi bărbații avem o problemă cu electrocasnicele. Nu cu toate… io-te spre exemplu’, cu frigideru’ mă-nțeleg bine că nu tre’ să-i fac nimic… poate prea bine că d-aia am fost la dietă.