Vacanță mică, profit mare – 07.06
Muncești de-ți sare surplusu’ de mușchi de pe tine și te trezești la un moment dat că ești liber că-i nu știu ce zi a nu știu cui, apoi mai e un liber ortodox, o punte dat de stat, weekend, bla, bla, în total o mini vacanță de cinci zile care te-a luat ca din oală. Când sunt d-astea e nasol pentru că nu ești singuru’ privilegiat. Odată cu tine intră-n vacanță 95% de Românica și toate procentele-și dau întâlnire pe șoselele patriei.
Facem ședință de gașcă. constatăm că banii-s puțini și cererea de-nfiere către domnu’ Țiriac nu-i aprobată, deci ce ne facem… Mi-am adus aminte că am card de vacanță de care n-am profitat și asta-nseamnă că am rezolvat problema cazării. Io am zis că nu suport cuvintele „vacanță”, „DN1” și „autostradă” în aceeași propoziție, am început să sunăm stânga dreapta pe la pensiuni și am descoperit următoarele: marea majoritate a pensiunilor se mirau că mai există botaniști ca noi care cred că mai găsesc ceva cazări în buza grupului de zile libere. Să găsești și ceva liber și să accepte card de vacanță e și mai greu spre „Misiune Imposibilă” de-l suni pe Tomiță Cruise să-i spui „Fraiericăăăă, hold my beer!”. Și totuși au mermelit ei pe net și au găsit o pensiune-n Vama Veche la prețul de aproape moca de 360 lei camera pe noapte. Dezavantaj preț și steluțe pe frontispiciu’, avea doar două stele amărâte, avantaj că acceptau card de vacanță, că aveau camere libere, că era curățenie și personaj amabil, plus că puteam sta câte trei pe cameră.
-Băbăieți… e și lungă și groasă, conform legendei e și neagră… spre Vamă e jihad.
-Da’ noi vlem la maleeeee…
Și m-au convins, Vamă să fie. Bă ce paradox, toți ne plângem că nu mai e Vama ce a fost și cumva tot la Vamă ajungem. Acum chiar nu mai e ce a fost. Arca nu mai e, s-a dus și ultimu’ bastion de rockăreală, și la un moment dat ne-am trezit cu unu’ lângă noi cu „dă’ și mie o sută de lei”. Hai să mori tu?! Nu un leu, nu zece, direct o sută! Peste doi ani o să se facă chetă-n euro. Avea partea lui de dreptate, la prețurile din Vamă cam așa se dezvoltă cheta.
Buuun, deci rămâne Vama da’ pe planu’ meu. Am plecat la unu noaptea din Ploiești, mi-am calculat timpii cât să ajung la cazare să-l parchez pe Sherman ca să pot să beau și să ajung pe plajă fix la Bolero și când face ochi Sorinel. Ne mucificăm sâmbătă, ne odihnim noaptea, duminică trecem la bulgari la o supă de midii, apoi retur spre casă în speranța unui drum liber pentru că, nu-i așa, toată lumea pleacă luni. Și am fost ceas elvețian.
Drum perfect, ajuns la Vamă, parcat, plecat la Bolero, ajunși cu cinci minute înainte să-nceapă, deschis cocârț, stins cu bere, la ora 10 cel târziu da’ cred că a fost mai devreme, eram praf. Niciodată nu m-am făcut praf așa devreme. Rămâneam praf de ziua trecută, da’ să mă mucific dimineața pe răcoare, mai răruț. Am halit, am dormit puțin că altfel mă-ntindeam pe nisip, plimbăceală, alea, alea. Am mai avut un episod de cacao cu cardu’ de vacanță pe care-l activasem on line da’ de fapt nu se activase și nu renunța la banii de pe el, am sunat, culmea a răspuns cineva și-n final s-a rezolvat.
A doua zi ne-am trezit, am păpat și hai la poporul vecin și prieten, poporul bulgar care chiar e prieten și ne-o demonstrează prin prețuri și calitate. Am ajuns la Dalboka care-i mă-sa în materie de haleală pe bază de chestii din Marea Neagră și nu mă refer la pet-uri, pempărși și alte gunoaie.. Apropo, cine ajunge-n zonă să fie atent că-s două cârciumi. Una fățoasă cum cobori faleza abruptă și una mică, cochetă și rustică-n spatele la aia mare. Aia e cârciuma care trebuie. Papa bun, proaspătă, adică midiile alea trăiau în urmă cu o oră, ieftineală, cam 160 de lei de două persoane cu două feluri de mâncare, cafea, băuturi și desert. Plătești cu ce vrei, inclusiv în lei și e super.
Hai să ne tirăm acasă ca să nu ne ia valu’ ucigaș. Conform TV-ului cică au fost cinci zeci de mii de oameni la bucata noastră de mare și o sută cinci zeci de mii pe bucata bulgărească. După părerea mea e că habar n-au ce vorbesc ăștia și n-ai cum să aproximezi chestia asta cu o marjă de eroare acceptabilă. În vama Bulgaria-România liniște și ne-a dat speranțe. Pe drumu’ dintre stațiuni relativ liber, adică trafic da’ se circula. Intrarea pe A2 ok și se mergea foarte bine până la doi-trei km. până-n Cernavodă unde ne-am blocat. Și am rămas blocați trei ore până am trecut pe partea cealaltă, după barierele alea nenorocite cu taxare, alea unde am dat io amenzi pentru toată viața. AICI
La prima benzinărie după bariere era toată România. N-am oprit. La a doua benzinărie iar toată România da’ ne-nțepa vezica. Aici se legau cumetrii, prietenii și love la prima vedere. Se rămânea însărcinată la coada de la pompele de benzină sau cu mai mult succes la bude. Se organizau petreceri onomastice, funerarii, se scriau romane, era macheta mai mică a României. Parcă și mașinile se așezau la cozi în funcție de provinciile istorice. Aici planul meu a dat greș. Toată lumea a zis că dacă pleacă mai devreme e mai liber. N-a fost… și dacă ăștia au dreptate, probabil că la vama bulgară a fost nebunie a doua zi, apoi coadă pe autostradă… dacă aveți prieteni care au petrecut vacanța pe litoralu’ bulgăresc, probabil că o să-i vedeți prin septembrie. Asta dacă n-au aplicat de cetățenie că limba sigur au avut timp s-o-nvețe.
Da’ a fost miștoc și mai ales intens, pe rapid înainte… până la autostradă. Și acolo tot înainte da’ nu pe rapid. Poze AICI.