De la Sherman la Abe – 23.09

Acu’ aproape 10 ani, mai bine zis nouă ani și trei luni, fratilii vostru a hotărât să treacă la un nivel superior din punctul de vedere al automobilului din dotare. M-am vrut ceva mai înalt pe șosea, cu o gardă generoasă, să fiu pe verde militar, să am 4X4, mp3 și aer condiționat. Așa a apărut Sherman în viața mea și am trăit într-o armonie și simbioză totală. Bine, io am vrut să-mi iau un tanc, am fost pe la saloanele auto cu „nu vă supărați, tancuri aveți” da’ m-am lăsat repede că sunau oamenii ăia la 112. Cel mai apropiat de rezultatul perfect în ecuația cont bancar, dorință arzătoare și detaliile tehnice preferate, a fost egal cu Sherman Dustărelu’. N-am avut probleme majore, niciodată nu m-a lăsat la greu, io i-am dat să pape numa’ delicatese petroliere, i-am făcut reviziile cu precizie de ceas elvețian și doar dacă apărea suspiciunea că ceva nu-i în regulă, schimbam piesa fără să mă uit la ban.

Prin iunie l-am văzut pe Abrams, Abe cum îl alint io. A fost dragoste la prima vedere. Tot verde, tot 4X4 și cu cinci mii de chestii pe el. Mi-au aplaudat ochii ș-am zis să-l trec în rezervă pe Sherman și să-l titularizez pe Abe. Acum sunt fericitul posesor de mini parc auto de Dustere și fosta mea prietenă, actuala nevastă, mi-a spus mai în glumă, mai în serios că-mi face mutație pe buletin într-una din mașini și le relochează pe Lună dacă nu mă ocup să-l mărit pe Sherman. Deci v-ați prins, acest articol e reclamă pe față.

Hai să vă spui. Sherman e un benzinar 4X4, apropo, nu că-i al meu, că-l iubesc, da’ e mă-sa. Pe 4X4 poți să-l bagi în brazdă și să ari cu el. Are de toate pe el, servo, oglinzi încălzite și electrice, ABS, asistență la urcare rampă, alarmă, închidere centralizată, geamuri electrice, volan, patru roți, mai bine mă-ntrebați voi că-i mai simplu să vă spui ce nu are. N-are multimedia pentru că io merg pe waze oricum și-mi părea că încarcă bordu’. Am mai făcut o chestie deșteaptă. Am găsit o firmă care pune huse pentru reprezentanțele Dacia și mi-am făcut pe comandă de juri că-i capitonaju’ mașinii.

Ce tre’ să-i facă noul proprietar. La anu-n mai să-i schimbe ulei, filtre și să verifice plăcuțele de frână, apropo, le am de schimb și intră-n pachet, și peste doi ani să vază distribuția că se-mplinesc patru ani că de km. nu-i problemă.

Sherman de când la fătat uzină și până acu’ are 105501 km la bord. N-am făcut-o pentru simetrie, atâta are.

Hai să vă spui defecte că totuși au trecut niște ani. În afară de reviziile făcute cu strictețe nazistă, am avut o aripă boțită de un bou, nimic nasol, am schimbat blocul de lumini că nu mai mergea, am schimbat amortizoarele cu unele nemțești dedicate off road că-s dus cu bidonu’ și cam atât. Nu zic de câte un bec ars, distribuție la termen, bujii și d-astea, le consider revizii și chestii normale.Are motoru’ ăla șmecher de 1.6 la 105 căluți, nu pleci cu scârțâieli de la semafor și e ușor leneș la porneală, da’ când se așează la drum i-am dat și 160-170 Km/h. Mai duce și mai sus da’ mi-e frică și consider că-i suficient. Pe Sherman l-am condus eu în 99% din timp și 1% fosta mea prietenă, actuala nevastă, cu bombăneli că eram io mucificat. Deci sunt unicul și primul proprietar.

Cele mai mari probleme ale lu’ Sherman sunt trei la număr. Prima e compusă din câte o zgârietură pe a locuri, nimic de nerezolvat cu un polish sau un strop de vopsea. Acum ceva timp am agățat la bord un odorizant d-ăla lichid. Am fost suficient de prost să-l pun la o gură de aer condiționat și nu știu cum, lichidu’ ăla a curs pe bord. Mirosea frumos, nimic de zis, da’ i-a făcut și buba lu’ Sherman.

Problema doi… peste 140 km/h suge benzina ca o centuristă. Dacă nu-ți bubuie muzica-n boxe aproape că auzi cu soarbe. AICI Problema trei… claxonul. Sherman arată bine, e verde militar, are o prestanță, da’ să nu claxonezi. În mod normal îi trebuia un d-ăla de tren care să inspire teamă și „mișcă-te că te sparg!”, el e așeeeea… un fel de „scuze, vreau și io să trec dacă nu vă supărați”.

M-am uitat pe net, am făcut comparații, îl dau cu 8000 de euro și o sticlă de cocârț după două, trei luni de la vânzare când o să vază noul proprietar ce mașină i-am dat. Nu prea vreau da’ dacă-i cazu’ putem să negociem puțin. Vă pun și o galerie foto.