Drumurile noastre toateeee… 06.12

Azi am doi nominalizați la-njurături, drumarii și electrica furnizare un rahat pe varză că furnizează când vrea mușchiu’ ei, ambii câștigători. Adică am folosit tot arsenalu’ plus chestii noi inventate ad-hoc. Am combinat înjurăturile de organe cu alea de morți și răniți. Fără mame de data asta că a fost Sf. Andrei și ziua Românicii și nu se face așeeea.

Legenda spune că de sărbători suntem mai buni până la un punct. Niciodată-n sfera bunătății n-au intrat guvernanți indiferent de culoarea politică și drumarii. Ăștia din urmă după niște zile libere când românu’ renunță la parcarea din fața blocului și își mută mașina pe DN1, au frigiderele pline, mămicile full de orgasme și cu sexuțu’ la zi.

Pe o miercurea trecută am plecat în Apuseni. În zona aia ajung cam o dată pe an și recunosc cu mâna pe corazon că mereu apare ceva care mă surprinde din punct de vedere drumuri. Am plecat pe la un cinci dimineața ca să nu ies la pensie direct din trafic. Destul de agitată șoseaua pentru ora aia da’ am mers țiplă cât să nu tăbărâm cu lupe și morțișori pe drumari. Pentru variațiunea peisajului un prieten a propus să mergem spre Sibiu-Alba-Cluj. Părfect, așa făcem!

La intrarea pe autostrada de la Sibiu, Sherman al meu zicea că are trei sferturi de rezervor full de zeamă, adică suficienți bre. Știam că dacă-l calc pă pedală începe să sugă ca o sugativă da’ nu m-am gândit o secundă că se transformă-n centuristă proaspăt ieșită din pandemie, câștigătoare trei ani la rând de PornOscar și suge ca un Boeing 737. Ca să mă țiu de cârd l-am cam călcat, nu spui cât că-s ca eliberații condiționat de la faza când m-a lăsat tanti Poli fără permis. Autostrada frumoasă, liberă și ușor unduitoare, marcată bine și eu lăudam drumarii cu „io-te bă, se poate fut…” În timpu’ ăsta Sherman sugea, afișaju de zeamă scădea, autostrada nu se termina, transpirația mă trecea. Pe la km. mama dracu’ cu crăci, am văzut o benzinărie. Mai aveam juma’ de rezervor. Tre’ să vă spui, anu’ trecut am fost pe Târgu Mureș și acolo-s două tronsoane de autostradă. Adică mai ieși, mai vezi un om, un magazin… un ceva. Aciulea nope, ai ceva distanță și canci benzinării. Plus că n-ai pe un’ să te dai jos de pe autostradă. N-am oprit și bagă talpă-n Sherman.

Ultimii 50 de km. îi mergeam ușor, sub regulamentar cu mult să nu mai sugă ăsta ca un nesimțit și i-am promis că-l fac de rahat pe blog. La un moment dat îmi arăta-n bord că mai am 10 km. de mers și apoi trece pe electric. Păcat că nu-i și electric. Hai că văz ieșirea spre Gilău. Aciulea bară la bară frate! Înaintam ca melcu’ cu pană de cauciuc. Benzinăria nu se vedea și-n bord deja nu mai afișa nimic, probabil că vaporii de benzină nu-s detectați de senzori. Io propun producătorilor de mașini să scrie ceva pe afișaju’ ăla. Un „vaya con Dyos”, un „ai litobe”, un „cwae, asta e, succes”, ceva să spulbere incertitudinea plină de transpirații reci pe spate de șofer în prag de pana prostului.

În tot acest timp drumarii sughițau și râgâiau de sătui. Dacă aud pe cineva că-mi comentează cu „da’ de ce ai dat viteză?” sau „român nemulțumit, ai autostrăzi și faci figuri”, înseamnă că ori el, ori mama lui e drumar. Alerg că d-aia AUTOSTRADĂ, încet merg prin toată țara. Și fac figuri că nu așa se face autostrada. Tre’ să poată salvarea să intre pe undeva, să intre un pompier să te stingă-n caz de ceva, să poți să alimentezi, să bei o cafea, pipilică pot să fac și pe banda de urgență. Am ajuns la o benzinărie și faptu’ că era full mi-am dat seama că n-am fost singuru’ fraierici.

La-ntoarcere toată gașca s-a resemnat că o să ajungem pe Valea Prahovei și o să ne mai vedem rudele la anu’. Am oprit o fugă prin Brașov să păpăm, toți eram alimentați, ne gândeam să jucăm un Fazan pe WhatsApp, aveam apă și biscuiți plus resturile de la grătar, pâine, caca & pipi lăsate la cârciuma unde am păpat, hai să mergem că suntem pregătiți pe toate axele. Am plecat la ora 5PM și la 6.45PM eram în fața blocului. Am mers perfect și mi-a mai trecut ofu’ pe drumari.

Stați că mai am de dat la Electrica. La mine-n zonă pică curentu’ des. Habar n-am care-i cauza. Miercuri dimineața am plecat eu, undeva-n timpu’ zilei Electrica Furnizare a decis să nu mai furnizeze. Problema e că io am siguranțe d-alea care dacă vreau să mă omor prin electrocutare nu poci. De aruncat de la etaj nu pot că stau la unu, nu-mi rămân decât spânzuratu’, înecatu’ e sezonier că am cada mică și tre’ să aștept vara să mă duc la mare, și eventual să-nlocuiesc sticla de cocârț cu Domestosu’. Dacă bag un cui în priză sare siguranța. Asta mai sare când dau drumu’ prea tare la robinetu’ cu curent și „e mulți volți pe sârme”. Fix așa sa-ntâmplat miercuri după ce am plecat eu.

Am ajuns duminică acasă. Asta cam neprimitoare, avea 17 grăduțe-n ea și mirosea ciudat. Bă ce mama dracu’ că doar n-am uitat un cadavru-n frigider. Și dacă-i în frigider nu-i uitat. Se pune acolo special să nu candească până faci tu rost de lopată, var sau ceva de dat foc de la benzinăriile de pe autostradă. Normal, nu mergea centrala și nici frigideru’. Centrala mi-a mers toată noaptea să-ncălzească pereții și am aruncat trei saci de gunoi cu haleală, saci d-ăia XXL. Tot ce aveam în congelator în caz de atac rusesc sau invazie zombi. Da’ atenție mare tu-ți electrica mă-tii, mi-ai făcut muci înghețata OREO și pentru asta nu te iert niciodată. Ieri am rezolvat problema, am fost la cumpărături.