Vai de zboru’ meu – 09.10

Pentru că am fost cuminte și am păpat tot, fosta mea prietenă, actuala nevastă împreună cu gașca,  m-au dus un weekend înapoi în Scoția că-mi scăzuse drastic nivelu’ de cocârț d-ăla bunu’ din sânge. De data asta ne-am concentrat pe Edinburgh și n-am ieșit din jurisdicția lui. Da’ nu despre asta vreau să vă spui, azi mă refer strict de zboru’ d-aciulea până acolo, da’ mai ales de zboru’ d-acolo-ncoa’.

Am vrut să ne închiriem un avion privat sau cel puțin să facem zboru’ cu FlyDubai, da’ ne-am adus aminte că suntem săraci și am mers pe varianta aia irlandeză care-ncepe cu „R” și se termină ca toate companiile aviatice-n „air”, cu toate că-n cazu’ lor mergea mai bine terminația-n „câh”. Cre’ că ultima mea declarație vis-a-vis de cocârț când am zis că ăla scoțian îl bate pe cel irlandez și că irlandezu-ți dă la căpăcică și la ficat brutal, și că scoțianu’ face cam la fel da’ o face cu stil, cumva s-a auzit și s-au supărat irlandezii pe mine. Stați că vă spui.

Zboru’ la dus a fost ok… cu sculatu’ au ei o problemă. Trebuia să plecăm la 22.40 și am plecat la 23.55. Da’ mă rog, nu comentez că poate s-a suflat în jiglere, schimbat bec semnalizare dreapta, d-astea pe care nu le comentezi și important e să fie bine și fără aterizare forțată. Zboru’ la plecare a fost cool. Ăla la venire a fost cu cântec.

Aproape de poarta de-mbarcare am văzut o gașcă de-nsoțitoare de zbor care frecau duda ca pasagerii și m-am prins că o să avem iar întârziere. În sfârșit primim ok-u’ de hai în avion. Pe model turmă de oi am făcut un guguloi la verificare pașapoarte, noi ultimii din pseudo coada. Am urcat, ajung în dreptul locului și deasupra mea compartimentul de bagaje gol goluț. Mi-am aruncat rucsacul și geaca-n el. Imediat s-a ițit lângă mine o tantiță sfătoasă să-mi spună că n-am voie, ăla-i de pus sub scaunu’ din față și că acolo sus au prioritate trolerele. Mă uit în spate, mai erau cred că patru persoane și nu stăteau în zona mea că toate locurile erau ocupate. Canci trolere-n zonă.

-Care trolere bre că nu mai suntem decât noi?

-Ne pare rău, asta-i regula.

-Mă-ta!… pe românește.

Și-mi bag bagaju’ sub scaun, geaca pe scaun și pe mine eventual la cală că acolo nu mai aveam loc. Știți că e o legendă cum că ăștia-și comandă avioanele cu încă trei sau patru rânduri de scaune-n plus și micșorează spațiul fiecărui pasager? Nu-i legendă, e pe bune. M-a luat căpuțu’ și mi-am pus chestiile-n compartimentul de bagaje că doar nu eram tâmpit să mă pedepsesc singur. N-a mai comentat nimeni și am plecat fericiți.

Pe drum… adică-n zbor…

Unu’ din frații mei de suferință are un fetiș ciudat vis-a-vis de mâncarea aia din avion. Îi place chestia aia încălzită precar și indiferent că-i mâncat sau nu, el tot își comandă că așa duduie economia. Ce să vă zic, i-au luat banii da’ nu dădeau semne că o să și primească ceva de ei. La un moment dat am rugat-o pe însoțitoare să-l zorească pe chefu’ din bucătărie că ajungem la București și cre’ că n-o să mai corespundă cu poza din pașaport așa cu caserola-n mână și cu paste prin barbă. S-a rezolvat, după două ore juma’, da’ s-a rezolvat.

E acu’ o să-mi iau hate că mă iau de politically correctu’ mă-sii. Știți de ce nu fac io reclamă la boxeri și n-apar în Vogue? Simplu, nu arăt ca Momoa. Știți de ce nu vă scriu acu’ de pe Stația Spațială Internațională? Că nu m-a dus capu’ să-mpătrățilesc atomu-n naișpe și nici n-am lansat o teorie matematică esențială pentru omenire. Știți de ce nu-s nominalizat la premiul Nobel pentru literatură? Pentru că scriu toate tâmpeniile din lume. Chestia e că n-am nici o problemă cu asta. Niciodată n-o să mă vedeți la un job incompatibil cu fizicu’ și/sau coeficientu’ de inteligență. Aia cu „omu’ potrivit la locu’ potrivit” nu-i vorbă-n vânt.

Atenție ce vă spune un sapiosexual care nu-i nici pe departe superficial, ahtiat de țâțe, craci, draci, laci… mă rog, este… da-n limitele legii. Una din însoțitoarele de zbor, culmea aia care parcă și-a făcut cel mai bine treaba, o tipă drăguță și serviabilă, sunteți atenți, da? Abia că-ncăpea pe culoarul avionului. Băbăieți… mergea ușor în laterală că pe bune se bloca. Toți pasagerii de pe locurile de la culoar au coborât din avion cu vânătăi. Ăia de pe dreapta cu vânătăi pe stânga, ăia de pe stânga cu vânătăi pe dreapta. Să mor dacă aveam o problemă dacă o cunoșteam în alt context, da’ pe un avion super înghesuit…

Ce să mai vorbim de reguli de siguranță că dacă pică tomberonu’ să urmăm calea către cea mai apropiată ieșire și să draci pe varză. Trebuia să urmăm calea opusă de tipesa asta că altfel muream toți. Io-nțeleg că nu trebuie să ținem cont de rasă, fizic, orientări felurite, bla, bla, da’ cred că putem pune niște excepții de la reguli ca să nu Doamne ferește.

Deci da, compania cu „R” care se termină-n „air” e cea mai proastă companie cu care am zburat până acu’. Și clar că o să mai zbor cu ei… că v-am spus că sunt sărac.

Vai de zboru’ meu – 09.10