Ceasu’, cocoșu’ și interfonu’ de la bloc – 08.04

Ca instrumente de sculare avem așa, două puncte. Cocoșu’ lu’ mama mare, ăla pe care-l savuram în ciorbă chiar dacă murise de bătrânețe și era ațos în draci, faptu’ că era în ciorbă reprezenta dulcea răzbunare pentru toate diminețile-n care făcea vocalize, ceasu’, alarma de la telefon, bormașina vecinului da’ aia e doar în weekend, și mai nou interfonu’ de la bloc. Mă rog… și viagra da’ vorbim de scularea totală nu doar pe anumite părți anatomice. Stați că vă spui pățanie ca să vedeți că io nu mă plictisesc în viața mea.

Dimineața pe răcoare, undeva-n cursu’ săptămânii… cre’ că joi, orele 05.30. Liru, liru, interfonu’ sună. Io trezit brusc din somn, rupt în gură și picat din vis frumos c-o brunetă sexy cu ochii d-un albastru superb, am început ziua perfect cu „fmm ăia de la Kaufland, compartimentu’ ofertare pe suport de hârtie format A4 de pus în cutiile poștale”. Inițial am zis că-l ignor da’ interfonu’ meu face ca toți dracii și n-ai cum s-o faci. Reușesc să-mi conectez un neuron și-mi dau seama că totuși e 5.30 și nici magazinu’ Kaufland nu-i deschis, e clar că nu-s ei.

Ies pe geam la bucătărie că văz parțial intrarea-n bloc. Parțial pentru că am o d-aia d-asupra intrării și nu văz decât dacă cine sună nu stă sub ea. Ei bine, nu stătea. Un nene se holba pe bloc.

-Cine ești tu drumețule și de ce șifonezi liniștea acestui locaș ?

Glumesc… n-am zis așa…

-Ce vrei bă!?

-Bună dimineața, să intru-n bloc.

-Hai lasă-mă! Pe bune?! Ghici de ce ne-am pus interfon. Exaaaaact, să nu intre d-ăștia ca tine. La ce apartament ai treabă?

-La un apartament… aici pe scară…

-Și ce ți-ai zis, hai să-i sexez somnu’ lu’ ăsta de la unu’! Go d-aci că mă cobor la tine!

Și i-am închis fereastra-n nas… mă rog… nu chiar… poate dacă era ușă…

Sună iar interfonu’ undeva pe scară și se aude încuietoarea electronică cum se deschide. Mă uit pe vizor, nimeni pe palier la mine, deci a rămas la parter și sigur e cu oferte. Stai să vezi ce-l fu… șterg cu el pe jos. Dau să ies pe ușă și mă oprește fosta mea prietenă, actuala nevastă.

-Un’ te duci războinicule viking așa-n boxeri? Nu-ți iei tu niște pantaloni fie ei și scurți? Mă gândesc că nu ești prea-nfiorător așa… doar zic…

Corect, nu se face să ieși pe scara blocului în boxeri. Îmi pui niște budigăi pe mine și ies. Cobor scara spre parter, cu pas apăsat și cu sfințișori, morți și răniți în vers. Să vezi show de show cu fraierică că-l prinz la cutiile poștale. De n-o să-i bag toate ofertele-n… așa…

Și cobor primu’ set de trepte, fac stănga să mă bag pe setu’ doi, deja mă gândeam ca p-alea să le săr ca o panteră și… la parter, atenție mare… mascațiiiiiii! Nu mascatu’, mascații… adică cinci sau șase bucăți ca brazii, cu arme, cătușe și cagule pe mecle că d-aia le zice mascați. Io beleam ochii la ei, ei beleau ochii la mine că doar aia vedeam din ce beleau ei că erau ca ninjii.

Undeva dintre ei apare nenea ăla-n civil care sunase la interfon. E bine că s-a băgat că io-i blocasem pe ei… normal, o apariție, ei mă blocaseră pe mine că nu mă așteptam să-mi iau bătaie d-aia bună fix în creierii dimineții. Următoarea conversație vă rog s-o citiți sau să o imaginați produsă-n șoaptă.

-Ne scuzați… noi eram…

-Aaaaa… n-am știut, ce plăcereeee…

Acu-n mod normal puneam semnu’ exclamării da’ nu exclamam.

-Aveți treabă pe la mine pe la etaju’ unu? Viu direct sau aștept să-mi spargeți ușa?

-Nuuuuu, stați liniștit, la parter e misiunea.

-Perfect… Păi ce să zic… scuze… n-am știut că dumneavoastră sunteți. Spor la treabă.

-Mulțumim.

Stânga-mprejur și fugi în casă că poate se răzgândește omu’ și-și aduce aminte că l-am tratat cu flit. Am intrat râzând și nu pricepea fosta mea prietenă, actuala nevastă, care-i faza. I-am explicat că sunt niște băieți muncitori, la programul de lucru, da’ tot nu pricepeam ce caută la mine pe scară. Despre scara mea AICI.

La parter am o farmacie care la ora aia e-nchisă și oricum n-aveau ce să caute în afară de piramidoane, aspirine și chestii mediciniste, mai e o firmă de IT, sunt legali oamenii și nu clonează carduri, o doamnă cu nepoțelu’ ei care nu-i dealer de droguri, poate doar de plastilină că are cinci ani, și bețivu’ cartierului, un ciurli burlii de 40 kg ud și rupt de beat indiferent de oră, pe care-l duceam io la secție pe la ora nouă după ce-mi beam cafeaua. Adică nu trebuia mobilizată toată armata aia.

Întrebare concurs: pe cine au ridicat mascații?