Vlad’s-Aripa US-Întâmplări hazlii în Lumea 9

Vlad în US, stați așeeea…chiar credeați că numa’ je e prins în peripeții cu final parțial neașteptat și haios?

Am și sora mai mare care-i după chipul și asemănarea mea, cu părinți comuni pe certificatele de naștere, la fel de zglobie, cu magnet la tâmpiți și situații mirifice. Mada mea, a considerat pe bună dreptate, că suntem un neam care trebuie recunoscut internațional și ne-a extins granițele și aria de influență până hăt departe-n Lumea Noua, USA sau SUA, după preferințe.

Așa a apărut Vlad&McMillan aripa americană.

Mada și Tom, cumnatu’ meu, aveau de cumpărat o piesă d-aia de mobilier de pus hainele pe ea, chestie d-aia care te face să nu-ți arunci lucrurile purtabile și-n ziua următoare (un pantalon, un pulover) pe canapeaua din sufragerie sau pe spătarul unui scaun. Un d-ăla de aranjezi frumos țoala să nu arăți a doua zi ca dormit într-o pungă biodegradabilă de un leu, ăla de arată ca un umeraș cu picior… mama lui că nu știu cum se zice-n românește da’ poate mă ajutați voi. Cred că am sindromul Răducioiu.

La ei în US, drăcăria se numește butler, adică valet sau majordom, pentru cei cu limba rusă în clasele primare… ca mine. Au căutat ei ceva vreme prin magazinele de profil de mai repede găseau un valet pe bune și-l angajau cu carte de munca. Într-un final, după ce în prealabil au fost inclusiv la „BBB” un fel de IKEA americană, unde se uitau vânzătorii chiorâș la cererea lor și bine că nu au cerut unu’ pe negru că-i acuzau de rasism, adoratori a vremurilor apuse sudiste, au hotărât să meargă la IKEA.

Să vă zic, în Texas, de fapt cred că-n tot sudul US-ului, IKEA e un magazin de navetiști, adică cumperi ceva să mobilezi o locație închiriată unde să stai câteva luni, maxim un an. Dacă mobila nu-i de lemn de sequoia cu fier-beton în ea și cu solzi de T-Rex să țină o sută de ani și să cântărească trei tone fără TVA, aia nu-i mobilă. Ori la IKEA , mai așeeeea… o surcică lustruită, un pal, mai un clei și o mana de șuruburi, cu vopsea frumoasă, cumperi d-aci și te minunezi acasă.

Să vă zică Mada ce mobilier de gradină are, e fier forjat frate și a costat cât două Loganuri fără ABS. Americanii mai au un nărav, care nu-i chiar nărav dacă mă-ntrebați pe mine. Ei sunt obișnuiți să cumpere ceva, să primească o consultanță corectă și un produs întreg, dintr-o bucată, pe modelu’ „dai un ban da’ stai în față”.

Buuun, au intrat ei în IKEA, am uitat să vă zic, Mada știe IKEA că am târât-o eu p-acolo, dar Tomăsica nu călcase în viața lui într-un magazin d-ăsta… deci, au intrat în IKEA și sâracu’ cumnatu’ a rămas blocat de puhoiu’ de lume care stătea la coada să-și lase plozii la biluțe. În locul de joacă cu biluțe. Nebunie totală, dacă aveai plod, mai bine-l lăsai pe un scăunel cu nădragii-n vine să se joace cu biluțele lui decât să stai la coada aia.

Dacă aveai ploadă… nasol, dar te cuplai cu o familie cu plod și te-nțelegeai cu oamenii pentru un preț corect. Slalom printre oameni, țop pe scara rulantă și direct în nebunia de dormitoare, bucătării și alte alea unde cumnatu’ a declarat raspicat, „Clar, mai european d-atât nu se poate, numai voi sunteți în stare să valorificați fiecare inci locuibil „.

Copleșiți de zăpăceal de produse și amețiți de traseul prin magazin, la un moment dat au întrebat o angajată de „butler-u'” mult visat și normal, aveau. Au ajuns la dormitoare, au văzut produsu’ și cumnatu’ dă să-l preia. Problema e că aveau nevoie de două. Mada cumințică și sfătoasă,veterană în ale stabilimentului suedez, l-a privit superior, a luat hârtiuță și creionel, a notat raftul, rândul, secțiunea, constelația și sistemul planetar unde se găseau zăpăcelile.

Toate astea sub privirile nedumerite și de „bine că ești tu deșteaptă, Vlad frate, nume de pricepuți” ale lu’ cumnatu’. După o altă alergătură prin depozit unde logic, au găsit alți „butleri” mult mai buni, metalici ca să țină și la nepoți, au purces către casa de marcat unde cumnatu’ a fost destul de circumspect la faza că a plătit ceva fără să vadă produsul și fără să desfacă ambalajul.

Asta la americani, să dai un ban fără să vezi pe ce, e nașpa și sună a țeapă de țeapă. Au invadat ei țări străine pentru mai puțin d-atat. Acasă alta scena, montajul valeților. Primu’ a ieșit așeeeea… cam ca după debarcarea în Normandia pe Omaha Beach, au făcut toate greșelile de montaj care se puteau face, pentru că, nu-i așa, exact ca românu’, americanu’ s-a născut priceput și n-are nevoie de instrucțiuni de montaj.

La valetu’ doi treaba a mers ca unsă. În final, memorabil a fost cumnatu’ care a declarat cu admirație că trebuie să fi european să plătești ceva pentru care alergi singur juma’ de zi într-un magazin, fără consultant de resort, să nu vezi produsu’ decât acasă, să-l montezi singur și să mai fi și mândru de asta.

Acu’ pe bune… chiar avea dreptate. AICI Vlad începuturi.

In memoriam Tommy McMillan