Spălătoria de creiere – 14.02

Spălătoria de creiere – 14.02

Spălătoria de creiere - 14.02

Spălătoria din poză nu e spălătoria mea, mașina din poză nu e Sherman Dustărelu’ și e clar că spălătoreasa nu e spălătoresu’ meu. Poza e pusă de amoru’ artei și ca să atragă cititori. Duminică mi-am amintit de ce nu mă duc la spălătoria cu oameni și le prefer p-alea în care rolul principal îl ai tu. Bine, în afară că lenea-i motivul principal, la altceva mă refer.

Când ajunge porumbu’ de treierat pe covoarele mele din mașină, atunci mă duc la profesioniști. AICI articol dedicat. Duminică s-au împlinit șase luni și am zis că-i cazul să-l duc pe Sherman la cosmetică. Nu de alta da’ tot spălam parbrizu’ și mi-a luat ceva până m-am prins că pe interior e problema.

Ajung la spălătorie și nimeni la rând. Perfect, zeii mi-au dat cale liberă. Îl pun pe Șherman la șamponat și mă gândeam care-i mai bună de frecat, mentha longifolia, spicata sau viridis, adică pe scurt și românește, frecam menta. La un moment dat apare o tanti după mine și-l roagă pe nenea spălătoru’ să lase mașina la el că nu știu avea de făcut. Îi lasă cheia și spune clar că nu vrea să i se deschidă portbagaju’ pentru că apoi nu poa’ să-l mai închidă.

Atunci am deschis gura prima dată.

-Pretenaș, poate să-l deschidă da’ nu vrea să vedeți voi cadavru’ din el.

A avut o fracțiune de secundă până s-a prins că am glumit. Mă rog, îl face pe Sherman boboc, deschide ușile să-l bag la frecatu’ interior și aciulea mai era o mașină aproape gata. Posesorul mașinii, ușor spășit și-n poziția ghiocel, îl asculta pe lustrangiu care avea o disertație cu tema „Curățenia în autoturismul posesorilor de animale de companie”. Omu’ era posesor de pisică și spălătoria de psiholog, cam pe la 23-25 de ani.

-Dom-le, nu-i normal și vă-nvăț de bine. Am avut io o mătușă care avea pisică. Dintr-o dată s-a simțit rău și era pe moarte.

Minionu’ diplomat îmi șoptea să stau cuminte.

-Ce să vă zic, vorbisem și cu popa. Un doctor bun s-a prins de fază și i-a găsit un păr de pisică pe ceva. A scos păru’ și a rezolvat-o pe babă.

Cătulică stai calm, nu deschide gura. Mi-am dat seama că păru’ ăla n-a ajuns prea departe, adică nu i-a scos ficatu’ să-l spele cu domestos și nici n-a suferit o trepanație pe creier. Acu’ nu mă dau medic, da’ sunt sigur că n-a fost vorba de păr de pisică și că reveneala s-a produs când s-a oprit baba din etnobotanice. Mă rog, Cătulică nu deschide gura că te știu, o să-ți scuipe ăsta-n torpedou dacă-ncepi cu miștourile.

-A’ bătrână are pisici. I-am dat un șut la una de i-am rezolvat trei din vieți.

Cătulică taci, stai calm.

-Mai am și io un tricou de bun, mai ies și io cu o gagică-n oraș și sunt plin de păr de pisică.

Bagă-ți-le-n cur sau în dulap și o să vezi că nu mai sunt pline de păr, da’ tac.

-I-am interzis lu’ a’ bătrână să mai stea cu pisica-n casă că o spânzur de ulucile de la gard. La mine-n cameră e lege, nu intră nimeni.

Cătulică taci! Ei bine, n-am tăcut ș-am deschis gura a doua oară.

-Auzi bre, tu stai cu mama ta, nu? Adică la ea-n casă, nu?

-Da.

-Și de ce nu te muți? Te văz fără cordon ombilical.

La asta cu ombilicalu cred că i-am dat greu.

-Adică stai în casa mamei tale și faci figuri? Io-n locu’ ei aduceam zece pisici, toate blănoase și pe culori diferite.

În momentu’ ăla nenea posesor de pisoaie a ieșit afară să râdă.

Între timp, spălătoria își urma viața normală. Nenea de afară terminase cu exteriorul mașinii cu cadavru-n portbagaj, a băgat-o înăuntru și îi zice lu’ ăsta sfătos și redus la tăcere.

-Să-i faci interiorul dar să nu deschizi portbagajul că nu se mai închide.

Ăla ce credeți că face prima dată? Exact, deschide portbagajul și zice.

-N-are mare lucru’, pot să fac curat și aici.

Deci n-avea un cadavru.

-Boss, tocmai ce ți-a spus colegu’ să nu-l deschizi că nu se mai închide.

-A, da? Io am crezut că mi-a spus să nu-l deschid că e mare debandada.

-Ai dreptate, o să fie mare debandada când vine proprietara și sunt tare curios cum o să-l mai închizi.

L-am lăsat în opinteli și țopăieli. Avea dreptate femeia, nu se mai închidea.

Nu spun locația că am o grămadă de prietene și prieteni cu pisici. N-aș vrea să-l am pe conștiință pe psihologo-lustrangiu’ anti pisici.

Spălătoria de creiere – 14.02

4 thoughts on “Spălătoria de creiere – 14.02”

  1. Moama ce poza ti-ai tras… asa de 14 februarie…
    🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
    Acum since cunosc o fetita care a luat antibiotice vreme de 7 ani pana cand un doctor i-a extras un fir de par de pisica ( unul singur) din amigdala…si s-a-nsanatosit…Slavă!
    N-am nimic cu pisicile ba chiar imi plac mult dar sunt indragostita iremediabil de catei talie mica…si eu fiin mica… sa-i pot stapani… sunt deja la a 5 a generatie…
    Dar nu suport parul de animal asa ca am o duzina de cearsafuri cu care acopar bancheta cand merg cu ei…si asta f rar
    In privinta postarii …🤣🤣🤣🤣🤣🤣
    Esti spumant ce sa mai zic…daca locuiai in Bucuresti erai de mult in gasca mea nebuna…🤣🤣🤣🤣🤣
    nu ca ai fi si tu… dar stii sa dai la gioale bine…🤣🤣🤣🤣🤣🤣
    Ramai asa cum esti!
    O zi si o saptamana minunate!
    Sa ne spui cum a fost la mot!
    Ai rupt turta?
    🤣🤣🤣🤣🤣🤣

  2. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
    Nici eu nu ma pot abtine din comentarii ‘stouri… char daca nu sunt implicata…
    Ceva acolo ma zgandare…
    Si le spun asumat… si binenteles ca mi-o iau…🤣🤣🤣🤣🤣🤣
    Dar macar imi scot ”galustile” cum spune mama…🤣🤣🤣🤣🤣🤣

  3. Pingback: Săptămâna Patimilor... Mele - 07.05 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top