Îl știți pe Sherman Dustărelu’ meu, partenerul meu de trafic, fierătania mea dragă cu care trăiesc în simbioză totală, hai că-l știți… l-am mai pomenit p-aciulea pe blog. Ei bine… are o singură chestie care nu-mi place la el, claxonul. Măi oameni buni, Sherman al meu face ca un cotoi răgușit, onomatopeele nu-mi permit tehnic exemplificarea pe motiv de prea puține litere în alfabet, e așa… o râgâitură fițoasă și mai pe-nalte așeeeea, un țipăt de cocotă fumătoare mai potrivit pentru o mașinuță de oraș electrică, condusă de o pițipoancă blondă. Acu’ io-s conștient că Dacia Duster nu e cel mai șmecher 4X4 de pe șosele, da’ are o prestanță totuși, e înaltă, are alură de „this is Sparta”, când auzi claxonul trebuie să te prinzi repede că-i vorba de morții și răniții mă-tii… Sherman al meu are un claxon de parcă-și cere scuze spășit, foarte frustrant. Chiar am surprins în trafic o gagică cu privirea aia de „pe bune… atâta poți, o scânceală guturală? vai steaua ta…sarakule!!!”.
Producătorii de mașini sunt fraieri că-n România nu aduc mașinile fără claxon și să-l bage la dotările de lux. „Frate, ai de toate, ABS, ȘȚP, RCS… da’ n-ai claxon. Pentru opțiunea asta, contra unei sume modice de 1500 de euro plus TVA, montăm și claxon”. S-ar umple de bani, scoate românu’ lozu’ pentru claxon imediat și fără multe negocieri. Claxonul este esențial, funcționează ca o personificare sonoră a-njurăturii lansate de șofer în habitaclu. Îi atragi atenția boului care ți-a tăiat calea, ăla se uită la tine și sigur îți citește pe buze „urarea de bine” în care ești implicat total într-o partidă de sex cu organele sau rudele-i apropiate. Aproape că nu trebuie să te mai chinui să-njuri, e suficient să faci playback dar cu mișcarea buzelor perfectă, propice cititului.
Prin decembrie am avut o pedeapsă cu executare din partea lu’ Sherman. Nu-i mai funcționa claxonul și m-a lăsat mut în trafic. Așa a vrut caroseria lui să mă lase fără goarna urlătoare. Probabil în urma abuzului în exces de semnale sonore, a hotărât „fraierică, ia mai treci pe o pauză de vociferat prin trafic că te văd cam încins și cu puls mărit, gata, de azi intru-n silenzio stampa”. Am zis că e o siguranță pe care am tot amânat să o schimb. Dacă merg mai mult pe jos, mă trezeam că n-am remediat problema când mă dădeam cu Sherman pentru diverse chestii de rezolvat ocazional, adică prea târziu să dau cu sudalme-n lume. E și iarnă, geamuri închise, practic înjuram așa ca prostu’ pentru că nu mă auzea nimeni. Mno „e un semn” zic, „e clar că Universu’ mă vrea mai calm”. Eroare totală… Mai aveam puțin și mă urcam pe un prost la semafor, altă dată să-l rup pe unu-n parcare la market… mai bine-mi repar claxonul. Atunci am realizat cât este de benefic și cât de mult merită toți banii. E ca un psiholog la purtător, îți încheie un moment de sindrom Tourette vără violență pentru că-n mintea ta, faptul că-l înjuri p-ăla, ai rezolvat o problemă și claxonul îi pune finalitate… e un fel de happy end. Musai tre’ să-l repar…gând avut până ieri.
Ieri mă dădeam cu Sherman pe drumu’ spre casă, era cam frig și am vrut să văz cu câte grade pe minus e oferta vremii. În loc de butonul computerului de bord, am apăsat pe butonul claxonului răposat din 2020 și ghici… Sherman s-a răstit, tot așa ca un cocoș ciufulit da’ a vorbit. Mi-a sărit inima pe dreapta de la sperietură, eu eram concentrat pe bord să-mi afișeze temperatura și el s-a apucat să behăie prin trafic, total gratuit de se uitau ceilalți șoferi uluiți „bă ăsta-i prost, nu vede că stă la semafor și n-are pe cine să claxoneze… plus că e încă roșu”.
Are un talent Sherman să facă glume și să mă facă de cacao… Pretenaș… atenție mare că apare Bigster și-mi cam face cu ochiu’, treaba ta, să nu zici că nu ți-am spus.
Pingback: Semne Bune Anu' N-are - 29.12 - Piuituri
Pingback: Nostalgia Cu Trânteli - 11.01 - Piuituri
Pingback: Examen Cu Semafoare - 01.06 - Piuituri
Pingback: Drumurile Noastre Toateeee... 06.12 - Piuituri