Gașca mea de munțomani – 15.02

Gașca mea, draga de ea, că-s tare fălos cu ea, gașca de spartani autohtoni, a avut un tur de forță munțoman demn de vânători de munte. Gașca a fost așa, două puncte.

King Julien – responsabil cu starea vremii și propunere de traseu.

Zânuț – director de imagine (apropo, poza de mai sus e făcută de ea), responsabilă cu zenu’ zgubilitic pe gașcă.

Aurică fără frică – reprezentant al generației tinere, bombănitor de traseu, legionar cu deviza „mergi sau mori”.

Subsemnatu’ – șofer tur-retur, fotograf și cronicar de ocazie.

King Julien găsește traseu fain pe care n-am mai fost, cu plecare din Sinaia-Piscul Câinelui-Vârful Baiul Mare-Vârful Băiuțul-Cabana Popasul Uriașilor-Azuga. AICI

Știam că-i lung, știam că-i de urcat, catalogat mediu ca dificultate, cam de 4 din 10 dar atenție, catalogat pe timp de toamnă, adică fără zăpadă.

Plecat-am cinci din Ploiești la crăcănat de ziuă, adică patru-n gașca de omușori și Sherman Dustărelu. Tre’ să-l pomenesc pentru că el ne duce până la baza 1 de unde luăm șerpașii.

Am ajuns lejereanu la Azuga unde l-am pus în stand by pe Sherman. Am luat un taxi până-n Sinaia la Jandarmerie și am început aventura. Ședința de informare în goana pasului a fost deschisă de King care a stat cu ochiu’ pe prognoza meteo toată săptămâna.

-Gașca, attention, avem soare după 12 și pe crestă un vântișor de primăvară-vară de 12 Km la oră, adică easy peasy lemon squeezy. Să nu vă auz cu pensieonisme.

Ș-am început pe la un 8.30, pe asfalt uscat și am continuat pe noroi până a înghețat. Din noroi înghețat am dat într-un carcalete din noroi cu zăpadă, până am ajuns la zăpadă pură și proaspătă de anu’ ăsta. Nu era foarte frig, soare n-aveam că era tot pe Caraiman, vântul fără apucături turbate.

Cam două ore de urcuș pe care le știam că doar trebuia să ajungem pe creastă. Aici s-a declanșat jihadu’. A început să bată un vânt turbat de te dobora. Ne-a bătut preț de 6-7 ore, lateral stânga spre față, de mi-a epuizat bateriile la aparatul foto, ne-a înghețat apa-n bidoane, mocuțele, degetele și alte părți componente.

Peisajul e de vis, mai ales după ora 12 când a dat Sorinel. El s-a ițit săracu da’ pe vântul ăla de cred că 120 Km pe oră dacă nu mai mult, nu prea avea șanse de izbândă. Plus că nu te prea lăsa să te bucuri de peisaj. Am încercat să ne adăpostim într-o văioagă să păpăm și noi ceva. N-a fost chip. King a halit în mers, eu cu Zânuț ne-am amăgit cu niște batoane de ciocolată, Aurelu’ nici nu mai știu. Oricum a fost deștept și a ras niște lapte bătut în urcare.

Pentru album de poze AICI.

Tot drumu’ e urcare și coborâre. Vezi un pisc în fața ta, îți zici că ăla mai e și gata. Total greșit. După el mai e unu’ da’ nu-l vezi tu. Gașca de spartani a răzbit preț de nouă ore. Traseul marcat așa, cât să nu zici că nu e. Indicatoarele julite de nu vedeai ce scrie pe ele.

La un moment dat am ajuns la o răscruce cu trei direcții, toate marcate cu cruce roșie și am dedus că tre’ să mergem înainte că vedeam Bușteniu-n vale și p-acolo era logic. Aveam un indicator din care se mai vedea „oră” și ne-am prins că e spre telegondola de la Sorica & Cazacu. Noroc cu căciula de la Ă, adică la singular și mai aveam o oră.

Când soarele stătea să cadă am ajuns la Popasul Uriașilor, la 17.10. Telegondola se oprise de la 17.00. Am înălțat chestii cu trimitere la mama situației și ușor, ușor, pe lângă pârtie, ne-am coborât în Azuga unde ne aștepta Sherman.

Acum părerile sunt împărțite. Conform telefoane am făcut 19-20 de Km. Pe site-urile de specialitate am făcut 25 de km. Pe alt progrămel de telefon zice că am făcut 29 de km. D-asta am zis gașca de spartani. În mai puțin de nouă ore am răzbit până-n Azuga fără telegondolă, în condiții de vânt puternic care te punea să pășești de două ori în același loc.

Zânuț a avut câteva tentative să se apuce de parapantă fără parapantă. Tot de pe munte AICI.

Să vă mai zic una. Obosiți și hămesiți, am urcat în Sherman și am ras ceva de papa să ne revină piuitu’. Ne-am pus la drum și o aud pe Zânuț că ar mânca o clătită. Cum alea din Bușteni sunt faimoase și oricum trebuia să opresc la farmacie să-mi iau aspirine că altfel a doua zi ne rostogoleam toți ca Kung Fu Panda, pentru că nu ne mai bazam pe picioare, singurul loc pe care l-am găsit a fost în stația de taxiuri de lângă complex. Nu era nici un taxi acolo și l-am pus pe Sherman mai spre capăt să nu se vază.

Zânuț a fugit la clătite, io la aspirine. Normal, cum am plecat a apărut un taximetrist pus pe scandal. N-aveam griji că era King acolo. La cât era de obosită și cu fitil scurt, îl găseam p-ăla răstignit pe botu’ lu’ Sherman ca pe un trofeu de vânătoare. Ce credeți, a plecat și el surprins. Habar n-are că a trecut pe lângă uraganu’ Katrina și a scăpat teafăr.

L-a privit King în ochi și a zis cu voce suavă. Apropo, ea nu are vocea suavă la purtător.

-Vă rog să ne iertați, suntem de dimineață pe munte, suntem foarte obosiți și prietenul care conduce e până la farmacie. N-a văzut semnul. Vă rog să ne iertați, nu o să se mai întâmple și plecăm imediat după ce se-ntoarce.

Nu-i venea să creadă lu’ nenea taximetristu’ și a fost impresionat total. recunosc cu mâna pe inimă, și eu.