Cât îți dau s-o pierzi pe mama? – 21.03

Mama mea, Laleaua Neagră, Generalul de Fier, avea un călcâi a lu’ Ahile, avioanele. Culmea ironiei e că toată viața a urmărit pe radar avioanele de pe cerul patriei. Nu trecea nimic fără știrea ei și a aviației militare. Când era vorba de zbor, se lăsa cu dureri de stomac și răuț în toate formele și direcțiile anatomice.

Pleacă sor-mea în Qatar grație unui proiect al firmei americănești în care dădea cu sapa. După ce se instalase, aclimatizase și alea, alea, la ceva timp mă sună. Să nu uit, mama n-a fost foarte-ncântată de mișcare da’ am intrat eu pe fir și am rezolvat problema. Deci mă sună sor-mea.

-Auzi Gogule, m-am gândit să o iau pe mama pe la mine, să vază că aici e un colț de paradis și nu stau prin deșert în cort. Io-te cum facem, vine un coleg IT-ist din concediu, am vorbit cu el, o duci pe muma la aeroport și d-acolo mi-o livrează el. Avionu-i cu escală la Istanbul și mă-ta nu se descurcă singură.

-Gata Boss, o aduce fratilii tău la aeroport, o predau pe inventarul colegului și vaya con Dios. Ai vorbit cu colegu’ și știe că bătaia doare, da? Adică să o ia cu frumușelu’ și să n-o supere pe Laleaua Neagră că are palma grea.

-Stai lin că-i băiat cuminte, IT-ist liniștit și cu frică de mame.

Vine ziua Z. Mama cu emoțiile-n gâți și probleme la refulare. Avea niște trăiri sălbatice pe la stomac de nu vă zic. Mai era și perioada aia cu terorismu-n floare și replica mea care s-a vrut liniștitoare, n-a avut nici un efect și mai mult a pus gaz pe foc.

-Mă-to, stai calmă, teroriștii vin d-acolo încoa’, niciodată de la noi la ei. Grijile astea să le faci când te-ntorci, nu acu’.

M-a săgetat cu privirea de am simțit laserele din ochii ei până-n cerebel. Înainte de plecare am avut marea inspirație să mă uit prin bagajul ei. Avea o pungă de mălai, comandă specială de la sor-mea, pentru mămăligă. Complicat cu d-astea prin bagaj da’ mama a trecut cu mălaiu’ fără probleme.

-Auzi mă-to, de ce nu iei și niște făină, să vezi ce băieți frumoși au ăștia la antidrog. Până se prind ei că-i d-asta mioritică, sigur o să ai și o colonoscopie inclusă.

Nici gluma asta n-a fost apreciată.

Mă rog, ajung pe aeroport și mă-ntâlnesc cu colegu’ lu sor-mea s-o predau pe mama. Un tip super ok, calm și liniștit, exact IT-istul clasic cu laptop la purtător, la cămășuță și pantalon, nu tricou cu mortăciuni, agitat și lanț la curea ca mine. Mai că îmi era puțin milă despre el că trebuia să-l predau lu’ mama.

-Boss, atenție mare la escală. Stai cu ochiu’ pe ea ca pe butelie. Are tendința să se piardă-n spațiu și dacă vede magazine sclipicioase, o pierzi. Știu că e ceva escală la Istanbul, nu te lăsa amăgit de rugăminți, o iei de toartă și fugi spre poarta de-mbarcare.

-Stai liniștit că m-a instruit sor-ta.

-Dac-o prinde cu mălaiul ăla, vezi că sare la bătaie. Lasă-l acolo și fugiți.

Aici începuse să clipească des și să afișeze o mocuță ușor panicată. Am mai stat noi la un tutun și-ntr-o pauză la conversație zic să mai fac o glumă cu efect de detensionare. Clar, o glumă proastă.

-Auzi, am o propunere pentru tine, apropo, rămâne între noi, ești perfect acoperit, nimeni n-o să-ți reproșeze nimic.

-Ce anume?

-Cât mă costă să o pierzi în Istambul? O pui să te aștepte lângă un magazin, zici că te duci la pipi, sigur n-o să reziste tentației și n-o să stea acolo. Ai făcut prima dreapta sau stânga și p-aci ți-e drumu’. Ha, ce zici, facem afacerea? Nu degeaba, sunt om de cuvânt.

În momentul ăsta a belit săracu’ niște ochi la mine de abia că am putut să zic un „am glumit”. Ne-am despărțit tot cu privire suspectă din partea lui. Mi-am zis că-i omu’ mai ciudat.

Ce se întâmplase cu două săptămâni în urmă.

Înainte să plece-n concediu, colegu’ lu’ sor-mea era în ședință.

-O să o aducă fratelo la aeroport, îl recunoști repede, o să-ți sară-n ochi. Vezi că mama are frică de avioane, stai liniștit că nu face urât, e cumințică și nu mișcă de spaimă. Să stai cu ochii pe ea la Istanbul că o pierzi ușor în duty-free. Ok?

-Da, stai liniștită, mă descurc.

Și pentru că-i sor-mea, trebuia să facă și ea o glumă că nu se putea altfel.

-Apropo, atenție la ăla micu’. O să-ncerce să te mituiască să o pierzi pe mama prin Istanbul. Nu-l băga-n seamă indiferent de cât de atractivă-i oferta. Dublez eu numa’ să respecți planu’, ok?

-Ha, ha, ha și hi, hi, hi…

… până s-a văzut cu mine.

Omu’ chiar a crezut că-l plătesc s-o piarză pe muma-n Istanbul. Cu greu l-a făcut sor-mea să-nțeleagă că io chiar am glumit. Și-n ziua de azi nu-s foarte sigur că a reușit.