Pașaport cu inimioară & like – 23.04

Pașaport cu inimioară & like – 23.04

Pașaport cu inimioară & like - 23.04

Pașaportul meu a decedat, mă rog, încă nu da-n mai face plici a expirare. Dacă m-a durut la băscuță și-l așteptam pe nea Biden să renunțe la vizele pentru români, m-a cam durut în spatele gării de pașaport. Mi-am zis că-l fac io, nici nu o să mai plătesc pentru viză USA să plec la sor-mea-n vizită, răbdare că se aliniază planetele și fac un drac pe varză. Între timp, bou’ ăla de Putin a făcut pe dracu’ să-l ia. Acu’ e clar că asta cu vizele rămâne pe linie moartă, pentru că Europa n-are tupeu să-i preseze pe americani și e normal, bine că-s aciulea implicați în porcăria asta de război. Când m-am trezit io din visare, să-ți faci o programare la pașapoarte devenise utopie. Mai repede obțineam o invitație de la a bătrână de la Buckingham, la un cocârț d-ăla bunu’. Când abandonasem gându’ de a avea pașaport fezabil în vara asta, am intrat așa într-o doară pe programările la pașaport și culmea, am găsit un loc liber. Pentru cârcotași, nu, nu fug din țară, mi-e dor de sor-mea și vreau să plec prin septembrie sau octombrie prin Texas. Apropo, dacă vrei să pleci în Ucraina, cel puțin în teorie, ai nevoie de pașaport.

Buuuun, fac programarea pe 20 luna asta, ora, atenție, 15.51. Adică nu 16.00, nu 15.50, 15.51 mi-a oferit sistemu’. Ok, e bine. Mai primesc un cod unic de rezervare cu, atenție iar, de 32 de caractere, cifre și litere, plus 15 liniuțe între grupajele de câte două caractere… adică 47 de caractere. În Românica, conform statisticilor din 2011 eram 20 de milioane. Acum nu cred că depășim 17-18 da’ mai puțin contează aici. Dacă toată populația României mergea să-și facă pașaport și codu’ ăla era compus doar din cifre, adică de la 1 la 20000000, tot aveam un cod mai scurt de doar 8 caractere. Dacă făceai și combinații cu litere, aveai un cod amețit de patru caractere. Oricum, la serviciu pașapoarte codu’ ăla n-are nici o relevanță, e așa, să fie și să am io de ce să mă mir. Din fericire, astea au fost singurele întrebări care-mi zgândăreau curiozitatea de babă. În rest, totul perfect și cu jos pălăria. Io am mai avut probleme p-aciulea. AICI Constat că se poate și se poate bine. Acu’ doar vă spun ce am făcut p-acolo.

Am ajuns mai devreme cu 15 minute și am avut surpriza să intrăm cu cinci minute mai devreme. Cum am intrat, o tanti ne-a aruncat după ecranu’ de plexiglas un „pe rând, să intre doamna și apoi dvs”. Gata bre, stai lină că aștept pe hol. Și stăteam pe hol la inventariat plăcile de gresie. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de mine o femeie polițist, d-aia din fetișurile cu femei polițist. Cam numărul meu, mă depășea grație unor pantofi cu toc, cu niște picioare faine pe care le intuiam pe sub pantalonii mulați ai uniformei, drăguță foc, mai că-mi venea să jefuiesc pe cineva loco să mă aresteze tipa. Îmi oferă un zâmbet frumos și-mi zice.

– Domnu’ Vlad?

– Îhî…

– Vă rog să mă urmați.

– Cu dumneavoastră, oriunde doamnă!

A râs, semn bun, știe de glumă. Intrăm într-un birou d-o persoană, cred că destinat copiilor. Ca să-i facă p-ăia mici să stea la poză, aveau chestii pe pereți, personaje din desene animate, sclipici… chestii. Mă gândeam io, ce m-au citit ăștia, se vede drăcușoru’ din mine.

– Luați loc, imediat verificăm documentele. Deci… așa… asta da, e ok… totul perfect. (zâmbind)S-a modificat ceva? Înâlțime sau culoarea ochilor?

– Doamnă, io speram la un verde smarald, maxim ce-mi iese e un roșu spălăcit după o seară de pileală. Axa OY e neschimbată.

– Gata, spatele drept, așa… o secundă, gata și poza și a ieșit foarte bine. Încă puțin și ați scăpat de mine.

– Perfect, dacă-i mai bine ca realitatea, e ok.

– Doriți să vă trimitem pașaportul prin poștă?

– Mulțumesc frumos, prefer să-l pierd singur.

La un moment dat se deschide ușa și intră o altă polițistă.

-Bună ziua, mă scuzați. Scumpa, ai cumva un pempărs curat?

Io la faza asta m-am blocat puțin în context cu desene de pe pereți. Bă să vezi că ăștia schimbă și copilu’ dacă face pe el de emoție.

– Da, sigur, o clipă.

Mno, stați așeeeea că o să am întrebări. Și polițista zână a căutat printr-un sertar și i-a dat o lavetă. La aia-i zicea pempărs și m-a liniștit brusc.

-Gata domnu’ Vlad, pe data de, vă așteptăm să vă luați documentul.

Le dădeam nota 10 cu felicitări, pentru doamna polițistă zămbitoare, le dau nota 20 cu felicitări, inimioare și like-uri. Da’ stați așa că mai e ceva foarte important. Înainte să ne preia la fotomutrat, stăteam la rând. În fața noastră dat fiind că am ajuns mai devreme, șase persoane. Patru din ei au intrat pentru că aveau programare înaintea noastră. Celelalte două persoane, un nene civil și o doamnă polițist. Doamna polițist stătea la rând. Vă zic, șoc total. Adică nu tu pilă, nu tu intrat p-acolo, nimic, A STAT LA RÂND și chiar dacă am venit după ea, eu am intrat înaintea ei. Am rămas impresionat și crăcit de uimire. Dacă și la ridicat pașapoarte merge repede și totul e ok, serviciul ăsta e de dat exemplu la bugetari. FELICITĂRI SINCERE și pupici lu’ doamna sexy și zâmbitoare.

Pașaport cu inimioară & like – 23.04

1 thought on “Pașaport cu inimioară & like – 23.04”

  1. Pingback: Dosaru' Cu șină Se întoarce - 30.04 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: