Brânzica e pe cântar! – 29.05

Dimineața pe răcoareeeee, evribadi-n molu’ mare! Everybody, adică fosta mea prietenă, actuala nevastă pe post de conducător de oști, mândru strateg și foarte bine cunoscător de topografie a supermarketurilor, King Julien, căpitan al forței de reacție rapidă, vârf de lance, devastatoarea de rafturi și io, soldat prost neinstruit din forțele terestre, secția semi-motorizate, adică împingător de căruț. Io-s fără permis și fără mașină, profit la maxim de prieteni, știu că știți… mă victimizez și eu.

Știu că știți că sunt și la dietă, exact, dublă victimizare. N-am avut în viața mea atâtea vegetale-n coș, legume, fructe, lucernă, fân, niște chestii care nu sunt foarte sigur ce sunt, lapte degresat, brânzica degresată și ea, toate date prin Axion, inamicul grăsimii. Ieșim din magazinul 1 și King Julien, cum e și normal, uită să ia ceva. Fosta mea prietenă, actuala soție este fix pe același gând și s-a decretat ziua magazinelor deschise. Io zic un scurt „yes sir!” și mergem la altu’ care ne era-n drum. Aciulea ne sincronizăm ceasurile și atacăm. King Julien pe flancul din stânga, io cu șefa pe direcția de atac înainte și flanc dreapta. Punct terminus și de-ncheiere misiune, la casele de marcat automate. Și biscuiiiim măria ta!

După ce facem turul complet și-n detaliu, cucerim raioanele pe rând, ajungem la casă. Io pun chestiile pe cântar și mă apuc de scanat. Între timp apare King și mă copiază la altă casă. Am uitat să vă zic, King Julien era după trei cafele și evenimentu’ se petrecea pe la un zece juma’ dimineața. Adică zen de zen, cel mai al dracu’ zen posibil. Trăgeam cu coada ochiului la cumpărăturile ei. D-astea pentru de dimineață, micul dejun al campionilor prescris de medicul de familie, o sticlă de vermut, un bax de bere, un sac de cărbuni și niște cutii cu brânzică perluțe sau pastă, sau steluțe, adică brânzică. Stați așea că e cu șou când o s-o-ntrebe casa de marcat dacă are 18 ani și o să fie nevoie de o tanti umanoidă care să confirme chestia asta. N-a mai apucat că o auz pe King:

– Brânzica e pe cântar. Brânzica e pe cântar! E pe cântar în pana mea!!!

În trei replici s-au dus toate alea trei cafele care o țineau calmă. M-am prins repede că a dat casa de marcat eroare și tre’ să intervin repede pentru că măgăoaia automată e și scumpă. P-arcă n-are rost să se defecteze brusc din cauza unei sticle de vermut în ecran și sub un maldăr de cărbuni. Și m-apuc să strig:

-Medic! Mediiiic!

O tanti de la o casă de marcat din proximitate mă vede, mă aude, nu pricepea de ce tot „medic”, „medic”, da-i fac semn să anunțe prin căscuțele lor o colegă care ne poate ajuta. Vine colega, pe ecran scria „puneți brânzica pe cântar”.

-Bună ziua, brânzica e pe cântar.

-Nici o problemă, rezolvăm.

Și pune un card, butonează p-acolo, face mașinăria să vază brânzica de pe căntar, totul bine, dă să plece. Aproape doi pași.

-Am 18 ani! Gății mă-tii de aparat!

-Doamnă, nu plecați, mai are o problemă asta mică. N-o lasă tehnologia cu băutură. Io zic să-i cereți buletinul, nu vă uitați la moaca ei, ridurile alea-s de expresie și de la copilăria zbuciumată, io n-aș crede-o pe cuvânt, îmi cam pare de 16 ani.

Stați liniștiți, sunt ok și King Julien mi-a promis că mă mai plimbă cu mașina. Sper că-n locuri din care să găsesc drumu’ spre casă. Vă mai las o poză, eu la raftul de cartofi bărbieriți și gata pregătiți pentru SPA de ulei încins… da-s la dietă. Pictură tristă, pe suport vegetal și-n culori bio din extract de plante.