Whatever – Live la Rock Cafe – 28.06

E al dracu’ de greu să povestești despre ceva perfect. Cuvintele nu te-ncap și sunt șanse foarte mari să te bănuiască cineva că ai cine știe ce afacere ascunsă. Mai simplu e să vă zic așa, îmi pare rău că până acu’ nu auzisem de trupa Whatever și a fost nevoie să mă caute ei pentru organizarea unui concert. Hai să facem prezentările.

Dan lung – chitară

Victor Peiciu – percuție și alte chestii de lovit

Ramona Radu – voce… și ce voce

Trupa Whatever

Acum ceva vreme am primit un mesaj cu „noi suntem Whatever și asta facem”. La „asta facem” era și un link de youtube. L-am deschis și mi-a trebuit 3.5 secunde ca la Ferrari să mă conving că e ce trebuie. Am zis c-o facem, ne-am întâlnit și am pus scena la cale. Inițial concertul Whatever era programat pe final de iulie, început de august, dar am fost nevoit să-l bag mai repede din diverse motive. Am stat, m-am gândit, aveam vineri concert hard rock, de obicei facem cam un concert pe weekend, da’ am zis să-l facem că-i păcat.

Vă spun cu mâna pe inimă, nu credeam că o să vie ziua-n care să zic așa ceva. A FOST CEL MAI TARE CONCERT DE PÂNĂ ACU’, DIN ACEASTĂ VARĂ. Și atenție, nu mă refer la un concert rock. A fost un concert cu piese muzicale celebre, reinterpretate în stilu’ Whatever, un smooth jazz de foarte bună calitate. Regretul enorm pe care-l am e că n-am avut publicu’ numeros la care speram și pe care-l merita trupa Whatever. Pe de altă parte, cei care au fost prezenți au fost impresionați de prestația trupei, absolut toată lumea a fost mulțumită și au avut numai cuvinte de laudă. Atenție, lumea adică roackeri d-ai mei și ăștia-s pretențioși și cârcotași la alte stiluri muzicale. Ca trupă să bifezi la toate capitolele, instrumental, voce, sunet, mișcare scenică și repertoriu, cam greu și doar de la un anumit nivel în sus. Ei au reușit.

Despre sonorizare n-am absolut nimic de comentat. Sunet clar, exact cât trebuie pe volum, meritul exclusiv al trupei. Dan este tătic la chitară și profită maxim de ea. Io l-aș vedea într-o interpretare solo, blues, jazz și orice altceva ce implică chițăială de chitară. Victor e maestru percuționist. Cred că dacă-i pui trei conserve goale și cinci sticle-și face un instrument care sună bine. Ramona este „coșmarul” dulce al oricărui fotograf. Este sarea și piperul trupei Whatever, interacționează perfect cu publicul, cântă și dansează cu o ușurință și o naturalețe de invidiat. Pentru ea scena nu-i doar scena fizică, dansează, se mișcă și greu o prinzi cu aparatul foto prin spațiul locativ al evenimentului. Despre voce nici nu mai vorbesc, trebuie să vă convingeți singuri cu prima ocazie când prindeți un concert. Toată trupa creează un vibe fain și poate susține concerte fără probleme în toate tipurile de locații și-n fața oricărui public, indiferent cât e de exigent. N-ai cum să nu-ți placă. Trupa Whatever este o carte câștigătoare pentru orice locație și pentru oricare organizator de concerte. După prestația lor artistică, singuru’ regret pe care-l ai e că s-a terminat.

Deja gându’ mi-e plecat la următorul concert Whatever. Sper să-i mai văz vara asta pe terasa Rock Cafe. Cine știe, poate și-n sezonu’ rece dacă o s-o păcălim pe Ramona cu spațiu de manevră mic, țintuită pe un scaun de bar. Ne descurcăm noi cumva.

Mulțumim pentru prestație Whatever, a fost de nota zece cu felicitări. Mulțumim publicului pentru prezență și stați cu ochiu’ pe pagina Rock Cafe pentru evenimentele viitoare. Vinerea viitoare o să avem un concert susținut de generația nouă de instrumentiști. Un articol pe temă aveți AICI.

Pentru contactat trupa Whatever aveți AICI. Fotografii de la eveniment AICI. Și ca să nu vă las să plecați așa doar cu părerea mea, vă invit să vă convingeți singuri. AICI și…

Azi e ziua mea și am vrut să scriu o zăpăceală despre mine. Am preferat să scriu despre ei și concertul lor a reprezentat un cadou pentru care le mulțumesc din inimă.