Toate drumurile merg la Mega – 16.07

Am un coleg de job și prieten care-i într-o relație stabilă cu un magazin Mega. Da’ vă zic, dacă aș personifica magazinu’ ăla într-o gagică fezabilă, el ar fi exact ca-ntr-o relație beton și premergătoare nunții, fix ca într-o căsnicie. Io i-am zis să-și schimbe statusu’ pe facebook cu „într-o relație cu Mega”. În fiecare dimineață-l văz cum vine la muncă cu o tristețe imensă. Și nu-i tristețea aia că s-a trezit devreme, e altceva, ceva deosebit, o tristețe mai aparte foarte apropiată de tristețea când îți pleacă prietena la cumpărături cu cardu’ tău și știe și PIN-u’ de la el.

-Bro, ce faci? Cine ți-a scufundat flotila?

-Am fost la Mega…

-Și… mult? Cât?

-100…

-Și… nici nu s-a văzut clar pe masă, nu?

-Nici nu știu pe ce…

-Nasol, hai că trece… până mâine când licitezi iar.

Omu-și plimbă câinele la ceas de seară. Indiferent pe ce traseu se ușurează animalu’, acu’ că-s aleile, că așa-i configurație tetrisul de blocuri, cert e că toate drumurile duc la Mega. El săracu’ n-ar vrea, da’ face cum faci și tot acolo ajunge. Ce-i drept că e și non-stop magazinu’ ăla și la ore târzii singura opțiune pe care o ai e la benzinărie unde e și mai scump și acolo nu găsești pătrunjel.

Joi dimineață a apărut abătut la muncă. Era clar că a fost la Mega.

-Grav?

-Normal… 100 de lei.

-Ce draci ai cumpărat?

-Io m-am dus după mărar să arunc peste niște cartofi și o lămâie. Cum mama dracu’ fac, indiferent după ce mă duc, la casă tot o sută de lei mă costă. Zici că-i magazin d-ăla de 38 de lei, numa’ că-i cu suta la ăștia. Tot ce iau e o sută de lei. Zici că-i taxă de protecție, mă simt ca la impozit.

Vă dați seama că s-a mai lipit de ceva drăcării p-acolo, adică nu-i mărar aurit și crescut în Dubai la umbra cămilei . Și nici lămâia nu-i din grădina raiului, din primu’ copăcel pe dreapta, ăla de lângă măru’ lu’ Adam. El e supărat tare că spânzură suta și ajunge acasă cu o pungă străvezie, trei sferturi goală.

Vineri dimineață ajunge la muncă cu un zâmbet d-ăla de parcă eradicase covidu’ de pe fața planetei. Noi deja aveam filme-n cap că a fost închis la Mega sau a intrat la dezaMegalcoolizare și tocmai a trecut cu brio testul abstinenței.

-Bro, ești bine? Era-nchis la Mega?

-Sunt minunat de bine și nu, nu era închis.

-Și… n-ai intrat? Te-ai abținut? Te-a durut?

-Am intrat… atenție… doar 40 de lei! Așa da!

-Bine, presupun că n-ai luat nimic, ai fost la tanti la casă, ai salutat frumos, i-ai dat 40 de lei și asta a fost. E ok și așa, nici nu cumperi nimic da’ nici nu prăduiești suta. Atenție mare, vine weekendu’.

-Mă doare la bașcheți, plec la Călărași.

-Vezi să nu te doară în jurul portofelului, s-a inventat Mega și la Călărași. La bafta ta, fix în zona unde ai treabă, sigur e un Mega.

O să-l văz luni dimineață după mimica feței. În curând doar mă uit la el și-mi dau seama cât a cheltuit.

Io-te chestie tare dîn redacția TNR când s-a deschis un Mega. AICI altceva cu cumpărături.