Ai viză USA? Vrei? – 10.08
Atenție că-i lung da’ merită. Pune-ți o cafea și spor la citit.
Comunitatea Europeană le tot explică americanilor încă de pe vremea’ lu’ Trump că Românica și Bulgărica sunt d-aciulea din Europa, membrii cotizanți la uniune și ar fi minunat să renunțe la viză USA și pentru cenușărese. Americanii au zis că „da, da’ stai să vedem cum facem”. Și încă se gândesc iar dacă mă-ntrebați pe mine, fac foarte bine. La el în casă fiecare face ce vrea și nu-i rău să se treacă printr-o selecție în acest caz. Parcă n-aș vrea să mă duc la sor-mea în Texas la un steak house și să-l auz pe Salam cum se vaită prin difuzoare. Una peste alta, pentru US ai nevoie de viză. Io-s deja veteran, am avut zece ani, a expirat și acu’ mi-am luat alta.
Prezentul articol este un pamflet care conține procedura de obținerea vizei US corectă și explicată în stil miștocăresco-piuituresc. Înainte de a demara procedura trebuie să răspunzi la două întrebări.
Vrei viză USA? Asta-i prima.
Sigur vrei viză USA? Asta-i a doua.
Dacă ambele răspunsuri sunt „DA”, e clar că vrei viză USA. Atenție, am întrebat dacă vreți viză, adică vă explic modalitatea legală de vizită-n USA. Mai e varianta aia probată și verificată de conaționali d-ai noștri, aia cu călătoria pe vas într-un container, ajuns în Mexic și d-acolo prin tunelurile traficanților de droguri ajungi în US. Dacă nu mori de sete în container, ai toate șansele să te omoare traficanții sau poliția de frontieră. În cel mai fericit caz te prinde poliția și-ți iei interdicție în US tu, copilu’ tău, nepotu’… cam pe trei generații. Deci recomand varianta legală și corectă.
În primă fază îți descarci de pe Ambasada US un cod de bare.AICI Acest cod de bare pe care-l printezi, îl pui alături de echivalentu-n lei a 160 de coco, cam 800 de leienși și te duci la Banca Transilvania unde intervine partea românească. Pentru plătit taxa ai două variante, asta cu mers la bancă sau online. Da’ online nu poți prin ordin de plată direct din contul tău, musai tre’ să-ți faci cont la Transilvania, faci OP din ce bancă ai tu și apoi OP din cont Transilvania către americani. De ce? Pentru că așa vrea cucu’ băncii, d-aia. Și pentru că pe americani nu-i interesează procedura, ei vor dovada plății și banii, nu dau șuturi în curu’ băncii și asta face ce vrea ea.
Buuuun, ajungi la bancă unde tre’ să interacționezi cu un robot. Scanezi codu’ ăla de bare și te apuci să bagi în fantă banii, hârtie cu hârtie. Normal, fierătania nu dă rest, deci tre’ să ai suma exactă. La final îți dă o chitanță pe care dacă o pierzi, te pup pa pa. Adică zici că i-ai băgat la păcănele și ai pierdut. În cazul în care ai și nevastă la purtător, adică ca mine, atenție să nu scanezi un cod de două ori pentru că măgăoaia nu-ți scrie „fraierică, vezi că ai greșit, codu’ ăsta l-ai plătit deja”. O să zici „bă, ce dracu’, d-aia-i cod de bare unic, să nu plătești de două ori”. Așa e, ai dreptate, d-aia e cod de bare unic numa’ că la Transilvania nu se aplică.
Dacă tot ești la bancă, mergi și la un fotograf să te pozeze. Atenție, cere ambele variante de fotografii, adică și pozele fizice și alea în format electronic. Nu te certa cu fotografu’, o să-l mai vezi, crede-mă.
Acum ești gata să te apuci de aplicație. Prima dată ia un xanax cu ceai de tei, e bine ca numele tău mic să fie „Calmitate”. Pune-ți lângă tine toate actele pe care le ai, de la CI și până la diplomele de facultate, de la livretul militar dacă e cazu’ și până la datele de naștere ale părinților. Tot ce ai și ce nu ai că poate trebuie. Trage aer în piept și intră pe aplicație. Dacă nu le ai cu calculatorul și pentru tine nu reprezintă decât sursa din cauza căreia arde nevastă-ta mâncarea, e nasol. Nu-ți bate capu’ și cere ajutor de specialitate că altfel ajungi la Săpoca.
Și te apuci să răspunzi la-ntrebări… la multe întrebări. Alea cu nume, prenume, mama, tata, domiciliu și bla, bla nu-ți dau cu virgulă, da’ la „Când ați început facultatea?”, dată exactă nu în anii 90 spre toamnă, sau la „Când ați trecut în rezervă din armată?” de m-a făcut să-mi regăsesc livretul militar, încep să-ți tropăie piticii de pe creierași. Vă zic, puneți toate actele la-ndemână că te mușcă de neuron câte o-ntrebare de nu te vezi. Partea bună e că la fiecare modul de-ntrebări ai salvare și dacă te simți epuizat psihic poți să pui pauză, te calmezi și te bagi pe el a doua zi. O să mai fie un set de-ntrebări tâmpite la prima vedere. Adică de genu’ „Ai făcut parte din organizații teroriste?”. O să crezi că e o glumă la care-ți vine să răspunzi „Da Boss, sunt cel mai prost terorist din lume și recunosc, da’ acu’ m-am lăsat. Mi-a interzis medicu’ de familie, cică-i risc să mă infectez cu plumb la cap”. Și tot așa cu trafic de persoane, droguri și alte chestii. Atenție mare ce bifați acolo să nu vă treacă FBI și CIA pe lista de Crăciun.
După cinci miliarde de-njurături, întrebări și răspunsuri te califici la interviu sau, cazul meu, fără interviu că am avut deja o viză valabilă, am fost de Ț ori în US, n-am scuipat băbuțe pe stradă și m-am comportat exemplar. Acum tre’ să bagi chitanța aia de la bancă de care vă spuneam mai sus. Și am văzut că am scanat același cod de bare de două ori. Am fost iar la bancă și tanti d-acolo a dat din umeri și mi-a recomandat să mă-nțeleg cu americanii. Am sunat la ambasadă. Vă zic, Andreea de la Vodafone e rezultatul dragostei dintre un pistol cu apă și un caca maca pe lângă roboata de la ambasada US. Suni și apeși jde’ mii de taste ca să ajungi la o formă de viață inteligentă. După 45 de minute mi-a ieșit.
-Bună ziua, sunt Xuleasca, conversația o să fie înregistrată, bla, bla, cu ce te pot ajuta?
-Sunt Cătulică și sunt un tâmpit, din greșeală am scanat de două ori același cod de bare și vreau să-ntreb dacă se văd banii și mai ales dacă se văd ambele vize plătite.
-Sigur, numerele de pe pașapoarte vă rog.
Logic, nu le aveam. Aveam coduri de bare, chitanțe, buletine, vize vechi, numa’ pașapoartele noi nu le aveam.
-Mulțumesc, v-am spus că-s un tâmpit, revin mâine cu telefon.
A doua zi după ce am ascultat iar roboata cu toate tipurile de vize, apropo, sunt multe A,B,C,D… Q, Ț, ajung iar la un om care răspunde imediat. Un tip de data asta.
-Bună ziua, sunt bou’ de ieri, am și pașapoartele azi.
Verifică omu’ și-mi zice.
-Totul e ok, am văzut că-i același număr de chitanțe, nu-i problemă, am echivalat noi, vizele-s plătite. Credeam că mă sunați să mă-ntrebați cum trimiteți pașapoartele, noi le așteptăm.
-Trăiască mama ta, le trimit.
Și încă nu le trimiți pentru că pe aplicație-ți spune clar că mai ai nevoie de un nou set de poze mai recente decât alea pe care le-ai încărcat în aplicație. Vezi, d-asta am zis să nu te cerți cu fotograful că a doua oară te scălâmbește-n poze de nu mai seamănă cu primu’ set și cu realitatea. P-astea le bagi în plic.
Te bagi iar pe aplicație și-ți faci cont FedEx unde plătești 30 de dolari de pașaport. 15 dus și 15 întors. Dacă ești bembeleu ca cineva, nu dăm nume, și selectezi sediul lor în loc de să vie la tine acasă să le ia, te duci tu cu pașapoartele la ei. Surpriza mare e atunci când le duci vinerea și te sună miercuri să le ridici. Io am crezut că sigur ceva nu e în regulă și tre’ să mai fac cine știe ce luping. Nu, n-a trebuit să mai fac nimic, am primit pașapoartele-n timp record cu vize proaspete și calde. Oamenii ăia chiar s-au mișcat bine de tot, io-s tălâmb și îngălat.
Simplu ca sternocleidomastoidian. Bă da’ merită zăpăceala. Abia aștept s-o văz pe sor-mea, să mă-nfig într-o bucată de vacă texană, mama vacilor din lume, să beau o Coronita și să mă plimbăcesc. În curând o să vă cadorisesc cu articole din Lumea nouă.