Manichiura army style -02.07
Io-s mai paralel și echidistant cu moda. Mai pe negru, mai pe tricouri cu mortăciuni, mai chestii militare, pe elegante doar dacă-i nuntă sau botez… și alea ale mele că-n rest tot cu blugi clasici merg. Deci nici o șansă să mă vedeți prea curând la patru ace fițoase, de botezat am fost botezat demult și oricum acolo s-a mers la cucu’ gol, și de-nsurătoare nu se mai pune problema. Ați priceput că n-am nici o gară cu fenomenu’ modă și la mine toate pradele și guciile se rezumă la îmi place sau nu-mi place, simplu. Stați să vă zic de la ce m-am luat. Apropo, dacă te recunoști în articol… nu e despre tine, e despre alta. Vorbesc și io mult, prost și fără rost, tu n-ai nici o vină, ești o perfecțiune a naturii, io-s ăla cu bubiță la câpuț.
Mă duc la cumpărături zilele trecute și frecam căruțu p-acolo prin market. La un moment dat văz o cadână fezabilă tare. Corp șmecher, țol pe ea cu gust, cam mirosea a rechizite și nu-s foarte sigur dacă era legală da-n ziua de azi oricum e bine să le controlezi la buletine. Per total imagine de zece cu felicitări, o copilă faină fără pițiponceli pe creier. Bă și scoate telefonu’. Telefonu’ n-avea nici o problemă, manichiura m-a speriat. Dacă eram Wolverine făceam plici de invidie. Fata asta n-avea unghii, avea katane. Nu cred că se duce la un salon normal de manichiură, asta-i lucrare de forjă, de turnătorie, de ciocan și nicovală. E clar că-s un boșorog habarnist de manichiura și alte chestii de femei, da’ lejer o putea amenda poliția pentru port de arme albe.
Mâinile-i erau diforme, cu degete lungite hidos și artificial, plus niște picturi pe unghii care nu făceau altceva în afara evidențierii. Toată imaginea angelică de mai devreme s-a destrămat urgent. Culmea e că pe telefon s-a descurcat perfect cu cupele alea de excavatoare și cu o dexteritate perfectă, chestia asta răspunzându-mi la altă-ntrebare existențială… adică mai multe, de la cum spală vase, cum face sarmale și cum dracu’ se șterge la fund. Hai că la vase are mașină de spălat, la sarmale are o chivuță pricepută, bă da la fund și cu bideu e greu și-mi dă puțin cu virgulă și zece zecimale. Ce mama dracu’, a inventat Zewa hârtia cu ‘jde mii de straturi din care cel puțin cinci sunt din kevlar și trei din blindaj de tanc?
Să nu fiu înțeles greșit, manichiura normală la bilă, aia cu unghii lungi moderat și sexy, indiferent de culoare mai puțin chestiile alea de zici că s-a jucat dameza cu markere fosforescente, alea care te zgârie și pe retină, cu manichiura aia n-am nimic și chiar o apreciez, da’ baionetele alea ca săbiile de husari să nu le văz că mi-e fricuță.
Băbăieți, viu cu-ntrebare la voi. Vouă vă plac iataganele? Ați avea curaj să lăsați o ninjă d-asta să vă puie mâinile pline de cuțite ca argintăria lu’ bunica pe „bijuteriile coroanei”? Întreb și io pentru că asta-i dovadă de curaj dus la extrem. Mie personal o tipesă d-asta-mi zice subliminal că o să mor de foame sau în cel mai fericit caz o să mă satur de conserve pe care probabil le desface ea fără cheiță, face hârș, hârș ca Zorro, că o să mă ardă-n spate și o să mă-mprietenesc cu cicadridina spray că se aplică mai ușor și că probabil o să fiu singuru’ care aduce bani în casă pentru că posturile de zâmbăreață la tv sunt date, circuri nu mai găsești pe toate drumurile și totuși pentru munca la abator îți trebuie stomac tare chiar dacă te-ncadrezi fizic și prezinți saving costs pentru companie că nu mai dă bani pe șurie.
Deci… da… nu văz logica și frumosu’ la manichiura asta exagerată. Fetilii, dacă v-am supărat… vă roooooog, nu mă hăcuiți!
Despre alte chestii d-ale mele AICI.