Ursu’ bă! – 24.01

Ursu’ carpatin, inclusiv cu varianta lui tomberonaro-curterier localizat pe străzile din Brașov și orașele de pe Valea Prahovei, a făcut cumva să pună și Ploieștiul pe harta orașelor cu urși maidanezi.

Totul a-nceput acu’ câțiva ani când un ursache s-a suit într-un tren mărfar staționat prin Bușteni, ăla a plecat și prima oprire a fost în Ploiești Nord. Și uite așa, la ceas de seară, pe străzile din Ploiești se plimba ursu’ liniștit.AICI Vă imaginați ce moace au avut cei de la 112 când s-a raportat cazu’ și mai ales când s-a confirmat.

Legenda spune că dacă ești în Ploiești și suni la 112 că pe Cantacuzino umblă liber un dragon violet, oamenii ăia chiar verifică înainte și după aia se distrează de inventivitatea ploieșteanului și capacitatea lui de a fuma chestii tari.

Una din cele mai importante activități casnice atestată documentar încă de la descoperirea focului, activitate vitală pentru sănătatea celulei de bază a societății și pentru orice individ în parte, este colectarea, transportul și deversarea în spații special amenajate și omologate, a surplusului de materiale, a resturilor menajere și în general al oricărui obiect rezultat din cumulul celorlalte activități casnice.

Pe scurt și cât mai relevant, este activitatea prestată de cineva, în general bărbat, care se declanșează la comanda vocală „du și tu gunoiul”. La mine-n casă, de această operațiune complexă care necesită forță și neuroni specializați în tactici de luptă urbană, mă ocup eu.

Și am un stil propriu. Iau sacu’ de șnurulețe, printr-o smucitură-l deplasez înainte și-l aterizez pe sol. Fac doi pași, îl depășesc și iar smucitură, iar înainte și tot așa până la tomberon. Nu, nu s-a rupt nici un sac până acum.

Într-o zi primesc comandă de luptă și mă implic. Tomberoanele de pe Sergent Mateescu din Ploiești, zona de nord a orașului, ușor lateral est, sunt tomberoane normale, trei la număr, amplasate într-un țarc de plasă. Eu când ajung la intrarea-n zona biohazard, îi dau un elan pionieresc sacului de gunoi pe care-l arunc cu boltă în ultimul tomberon, ca la un coș de trei puncte din baschet. E ca o tradiție. Mă simt ca Air Jordan.

Numa’ că acu’, exact în punctul lansării, aveam balans, viteză și unghi calculat, dintre primele două tomberoane s-a mișcat ceva. Mi-a sărit inima pe dreapta de la sperietură. Jur că am crezut că-i un urs tomberonar. Într-o fracțiune de secundă m-am oprit din aruncat că-i dădeam în cap, mi-a revenit în minte povestirea de mai sus cu ursu’ venit la plimbare prin Ploiești și am început să-mi derulez filme-n căpăcică.

Cum mama dracu’ a ajuns ăsta aici. Singura variantă era pe DN1, pe Republicii, apoi pe Sergent Mateescu. Da’ de ce până aici în condițiile în care pe traseu’ ăsta a trecut pe lângă cel mai mare mall din Ploiești cu tomberoane asortate, pe lângă cartiere rezidențiale cu tomberoane care pot conține urme de caviar și să nu uit tomberoanele de la McDonald’s.

Adică să-ți riști blana pe resturi de pizza e clar că e ursu’ păcălit de civilizație. Și cum cugetam io ce să fac mai departe și-mi puneam pulsu’ pe făgaș normal, se-ntoarce animalu’ și m-am lămurit, era o tanti care privea-n tomberon după chestii reciclabile. Avea o haină maro dintr-o blană sintetică, cu glugă trasă pe cap de jurai că-i Baloo.

Bine că nu i-am tras una-n cap cu sacu’ în care aveam și niște sticle de bere și una de cocârț. Am auzit că e specie protejată și e prohibiție tot timpu’ anului.

Și mai am d-astea AICI

Ursu’ bă! – 24.01