Tată pierdut și regăsit – 21.02

Tată pierdut și regăsit – 21.02

Tată pierdut și regăsit - 21.02

Că-s dus cu bidonu’ și că fac bășcălie de situații extreme și dureroase, asta nu mai e un secret și știu că nu mă judecați. Așa-s eu și cine mă cunoaște, familie sau prieteni, ma acceptă așa. Cred că am dezvoltat un mecanism de autoapărare care se manifestă prin glume și umor negru. Genele provin de la tata, la fel de râzăreț și șugubăț ca mine, care mai nou face dude involuntar și post-mortem. Acu’ ceva ani  am reușit performanța să-mi pierd părinții în Turcia, poveste lungă, foarte hazlie, cu final bun, în sensu’ că i-am recuperată. Da’ recunosc cu mâna pe inimă că am cam avut emoții. O să vă povestesc pățanie într-un articol separat. AICI

Acum sunt decedați ambii părinți, cu mâna mea i-am condus la groapă și e clar că știu cu precizie unde sunt, iar posibilitatea să plece d-acolo, sau să-i pierd… cam greuț, zic. Ne cheamă pe noi Vlad, da’ suntem ramura de treabă și pacifistă din familia de vampiri. În general, râdem, glumim da’ nu părăsim locația.
A venit vremea să le aranjez mormintele cu bordură, cruce de marmură, felinare și alte accesorii. Am obținut finanțare externă de la Mada, sor-mea americancă, și am plecat la tratative cu firma de mausolee. Am ales modelele, am negociat preațe și… pe treabă d-acu’. Măi piuicilor, nu este așa ușor cum pare. În primul rând se face dosar cu autorizație de construcție care logic, costă. Da’ nu asta a fost problema. Șefa de la crucifixe srl, a fost să se intereseze de locația mormintelor la administrația țintirimelor și ghici, nu-l găseau pe tata. A trebuit să ma duc acolo, să ma jur cu mâna pe inima că-i tata acolo, sa demonstrez cu facturi că ala-i locu’. L-am adus martor pe Gheorghiță groparu’ (pe bune, nu-i vrăjeală, personaju’ e viu și exista) care deja mă cunoștea la câte lucrări i-am dat. Mai aveam puțin să trecem la proceduri de deshumare că nu mă credeau ăia. În final am descoperit că o duduie de la birou, nu a operat chestii într-un ceaslov dodoloț și pe mormântu’ ăla figura altă persoană. Nu vă mai spun că am completat doua cereri să-mi returneze niște bani de care am fost deposedat fraudulos și sa-mi facă copii la contractele de concesionare pe care nu-mi aduc aminte să le fi luat… da’ așa zic tăntițele cimitirese după ce au consultat același ceaslov atotștiutor. Mă rog, cine-s eu să mă pun cu „autoritățilii”.

Cred că se amuză copios Nea’ Tătelu’ și dacă ar putea să-mi trimită un mesaj, e ceva de genu’ „ce fraierică, ți-am dat puțină panică,ha?”. D-asta mă bate gându’ să-i gravez pe cruce și un „Z” mic, undeva într-un colț, să nu-și uite porecla de „Zorro”. Nici o legătură cu „Z”-u’ ăla de la răsărit, de unde vine ploaia.

Tată pierdut și regăsit printre morminte și birocrație locală – 21.02

3 thoughts on “Tată pierdut și regăsit – 21.02”

  1. Pingback: Noi Vrem Pământ... Cam 5 Roabe - Piuituri

  2. Pingback: Să Ne Fie De Râs - 10.02 - Piuituri

  3. Pingback: Pierdut Mama & Tata - 19.03 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: