Vând pescăruși, rog seriozitate – 06.07

AICI vă semnalam disperat că-s în căutare de sniper, de alungător de pescăruși, de aparat cu sunete deranjante, de dușman natural al pescărușului, de orice că m-a afectat la nerv și am dezvoltat o ură soră cu moartea pe căcăcioșii ăștia înaripați. În alt articol spuneam că, citez „Orele 04.00, după ce am reușit să adorm direct din conversațiile lătrate de cretinii ăia nocturni și necontrolați de miliție, au început nenorociții, jigodiile înaripate, șobolanii zburători de pescăruși sau albatroși. Ziceai că e o nuntă la care s-a lăsat cu scandal pe motiv de dar sau de furat mireasa. Coșmar auditiv, HD, surround, sistem 5+2458 de pliscuri și gâții mă-sii de orătănii.”

Astea-s de anu’ când credeam că-s în „Păsările” de Alfred Hitchcock și-l preferam oricând pe Hanibal Lecter sau Freddy Krueger. Ăștia mă omorau și gata, FMM pescăruși te chinuie până renunți tu la viață de bună voie și silit de ei. Anu’ ăsta când speram să se ducă-n pana mea pe la mare sau pe lângă oricare altă baltă, să se prinză că strada Deltei doar se numește Deltei, n-are nici în clin nici în mânecă cu Delta Dunării, din contră, sunt mai mulți și chiar au cuiburi pe bloc cu o nouă generație de-naripate mai gălăgioasă, comunitate mai mare, mai tomberonară de se găinățează adezivi, mai mama dracu’ să-i zburde. Da’ ca luni seara, mai rar. Să vă spui.

Pe lungimea apartamentului am o terasă, acoperișul intrării farmaciei de la parter. Luni seara stăteam cuminte-n fața calculatorului pe chestii. La un moment dat aud un buf în plasa geamului de la sufragerie. Un pescăruș cu waze-le defect sau cineva arunca cu pescăruși. Dacă era mai la dreapta sau mai la stânga, se-nfigea-n geam și probabil că end of story. Ies pe geam și io-te un „plostălău”.

-Bueeeei! Care arunci cu pescăruși!

Și am avut dreptate. Chiar era un tip sub balcon.

-Știți, io l-am aruncat… am crezut că-i al dvs…

-Da boss, normal, e al meu, io n-am ce face-n timpu’ liber și cresc pescăruși. Chiar îmi lipsea unu’ la inventar, mulțumesc mult!

Papagalu’ n-avea nici o treabă să plece. Mai mult, era tentat de geamu’ deschis de la bucătărie și cred că s-a vrut și trecut la-ntreținere. I-am dat apă, doar să-l iau în brațe nu m-a lăsat. Mi-am zis că dacă-l las acolo am cântare live toată noaptea și n-are rost să-l învăț în locație. L-am ușuit mai mult din cuvinte cu trimitere la mamă și ou’ din care a ieșit. Am văzut eu că zbura cam fără chef.

Marți dimineață m-am trezit chiaun după o altă noapte de chirăieli și certuri pescărușești. Nuș’ ce mama dracu’ au de-mpărțit și am constatat că ăștia nu-s normali ca toate păsările, adică noaptea nu se bagă la culcare regulamentar. Nu, ăștia continuă discuțiile aprinse pe care le au neterminate de ziua. Mă uit pe geam și-l văz pe papagal pe o mașină din parcarea blocului. Atunci m-am prins că e pui și nu stă bine pe portanță. Zboară puțin da-n jos, nu se pricepe să ia altitudine.

Să vedeți cât sunt de masochist. Io-i înjur și tot io-s cu love după ei. Am plecat spre job cu cinci minute mai devreme, m-am alergat cu pinguinu’ printre mașini să-l verific la sistemele de zbor. I-am dus pâine să nu moară lighioana de foame și sper să anunță toată gașca de mărinimia mea, poate se duc toți în gâții mamelor lor… sau măcar cinci străzi mai încolo.

Apropo, la mâță-i zici „pis, pis”, la „cățel cuțu, cuțu”, la curcan am auzit ceva de genu’ „coconeii, coconeii”, da’ cum mama dracu’ se ademenește un pescăruș? Și apropo doi, dodoloț animalu’. Adică dublu la volum față de puii ăia de la rotisor. Ce mama dracu’ mănâncă ăștia din tomberoane, steroizi?

Late edit – cine credeți că a sunat ieri la cabinete veterinare, la grădina Zoo și pe unde am mai putut și răspunsul e să-mi bag pescărușu-n cur că e consumabil pe piața de orătănii? Bă și îi urăsc… se pare că nu așa tare.