Cum se fură la cântar – 13.07

Am o lună și două săptămâni de când trec cu brio proba cântarului. Vă ziceam AICI că fosta mea prietenă, actuala nevastă, m-a dus de mânuță la nutriționist pentru că 101 Kg. în viu. Am promis că pun poză, o să vie când se-mplinesc două luni, exact când cântaru’ o să răsufle ușurat de greutatea mea. Și AICI găsiți date de contact și alte chestii. Da, e reclamă pentru că merită. Doamna Doc. Alexandra Nițu știe cum să te ia, cum să-ți amestece alimentele cu rezultate maxime și dacă ești corect și conștientizezi că te minți singur dacă-i spui că ai ținut dieta regulamentar de la A la Z da’ tu-ți dai cu maioneză pe gâtuț și faci diving în cartofi prăjiți, rezultatele sunt chiar spectaculoase.

În lunea de cântar dinaintea zilei mele de naștere, am fost la Doc. și i-am spus cu regret simulat că-n următorul weekend o să-mi fac perfuzii cu cocârț, o să-mi pun și-n urechi și că asta e, n-am ce să fac. Credeam că mă pune la colț. Nici pomeneală. Mi-a urat la mulți ani, sete bună și eventual să țiu cont după escapadă, să bag o zi șoc de castraveți sau alte legume. Și ce să vă zic, dacă am promis, așa am făcut. Mi-am turnat și-n cap.

Următoarea zi de luni, o altă zi de cântar. M-am dus așa, mai mult că aveam programare. Nu puneam mare bază de ce o să declare cântaru’. Speram să n-am mult pe plus. Ce credeți, fratilii meu cântaru’, probabil că era-n zi bună, mi-a declarat voios că am mai scăpat de două kg. și jumătate. Io am crezut că face mișto de mine, el chiar vorbea serios. Hip, hip, ura, trece nevasta pe cântar și 300-400 de grame pe minus, în condițiile-n care mănâncă mai puțin ca mine și nici nu are o relație stabilă cu cocârțu’ sau alt lichid cu cifră octanică mare. Avea privirea aia de „lasă că adormi tu, o să văz dacă poți respira cu perna pe moacă”. Ce nu-nțelege ea e că voi fetele, comparativ cu noi purtătorii de cuci, e că slăbiți mai greu. Și acu’ pe bune, ea merge la nutriționist cu 65 de Kg și cu purcelu’ de 101 Kg la purtător, adică io. Normal că la mine-i mai mult pentru că am de un’ să dau.

Mă rog, mai trece o săptămână și vine iar ziua de cântar, adică lunea trecută. Io după o săptămână din care n-am ieșit din cuvântu’ dietei. Ajung mai devreme și vorbeam cu Doc.

-Facem o ghidușie? Când mă urc pe cântar hai să nu declarăm tot… Mi-e cam frică de represalii. Faceți o față plină de dojană și mă bălăcăriți puțin, nu mult că-s emotiv. Așa, de ochiu’ nevestei că n-o vreau supărată.

-Gata, așa facem… notez eu performanța și vedem cum face.

Ajunge și nevasta, mă urc pe cântar și 1,3 Kg în minus. Doc a considerat că nu-i așa wow și a declarat tot la cântar. Da’ stai așeeeea, eroare de calcul, nu-s decât 300 de grame-n minus. Cred că-i cocârțu’ de săptămâna trecută și-a făcut efectu’ mai greu. Ceva n-am făcut bine și-s aproape sigur că din cauza reperelor orare, am fost puțin cam decalat. Soața a dat dublu, ea are normă de 600 de grame, un kg. pe săptămână. Dar zâmbetul de satisfacție a fost neprețuit.

Da’ știți cum e, vorba lu’ Iohannis cu ăia 50 de bani, nu-i dai, îi păstrezi. La mine-i pe invers, n-am luat 300 de grame, le-am dat. Și nici nu fusesem la wc recent, deci probabil că-s 500 de grame. Pe 19 mai v-am pus poză cu mine dodoloț. Pe 19 iulie vin cu poză nouă și plină de pătrățele.

Cum se fură la cântar – 13.07