Refulări neuronale

Am un prieten mecanic și mi-e tare drag. E mecanicul clasic în salopetă, cu un atelier mic dar cochet, cu pereți capitonați de chei, scule, ace, brice și chestii specifice meseriei, cu un miros plăcut de „loc unde se lucrează cu motoare serioase”, combinația aia de noxă trecută de examenul catalizatorului, cu ulei și ceva […]

Ce-mi place asta cu „Germania și Franța, motoarele economiei Comunității Europene”. Dacă astea-s motoarele, mă gândesc pe unde se situează Românica. Probabil că un led pe la portbagaj… sau capacele de la roți, alea care zboară artistic prin șanțuri când treci cu viteză prin gropi. Mno, cică motoarele economiei europene trag obloanele pentru o lună

Anul de grație 1900 iarna, mai precis 2 ianuarie… data o știu cu exactitate, cu anul am o problemă… poate că trecusem de 2000… lipsesc ceva fișiere dar sunt neesențiale. După o petrecere zbuciumată la cumpăna dintre ani, pe data de 2, circuitele-mi erau iar funcționale la capacitate decentă. Pe vremea aia se inventase DVD-u’

E clar că pictura nu-i punctul meu forte. Recunosc un Picasso, un Rembrandt, îmi plac pictorii renascentiști cu detaliile lor fotografice, da’ să mă apuc acu’ de o disertație pe temă e prea mult și-mi lipsesc din căpăcică multe fișierele cu tema pictură. La o aruncătură de cauciuc de Ploiești, în Câmpina, găsești casa memorială

Vă spuneam acu’ câteva articole-n urmă cât de praf e capacitatea mea de a reține numere. Probabil că are o denumire latinească în manualul de psihologie de anu’ trei, secțiunea „Creierași faultați” chestia asta de care sufăr. Mă rog, nu sufăr, ba chiar mă doare-n spatele gării de ea, asta e, atâta s-a putut, d-asta

Când spun cuiva că lucrez in vânzări online dă ochii peste cap și-n mintea lui e ceva de genu’ „ce booooring tre’ să fie”. Greșit… total greșit. Nu te plictisești, numărul de tembeli pe cm pătrat de bit de on-line este mai mare decât în viața reală și nu te plictisești. Uneori te râzi de-ți

S-au început războaie, s-a dat cu toporu-n cap, au izbucnit molime, incendii… toate pornite de la o întrebare. Mai bine spus de la greutatea găsirii răspunsului. „Batista, unde-i batista Desdemono!?!?!?!” un exemplu mic, punct de pornire la ditamai pocinogu’. Dacă pe Desdemona o ducea neuronu’, răspundea cu altă-ntrebare „Da’ tu unde ți-ai lăsat șosetele, ha?”

O știți p-aia de săptămâna trecută cu spirtu-n ochi, aia care m-a pus pe gânduri vis-a-vis de începutu’ de retard funcțional care se instalează pe softul meu din cutia craniană. Cine a omis-o, io-te colea. Da mamă, sunt beată… Dacă asta doar mi-a dat un hint că nu strică un control la cutia cu scufițe,

Fiind băiet muzee cutreieram… între timp m-am făcut mare și am zis că nu-i rău dacă-mi reactivez partea aia de creieraș care are în job description culturalizarea personajului principal. Așa că, împreună cu Biba, Babane, Bimbi și Zânuț, fără Dili absentă motivat pe probleme de job, pentru că, nu-i așa, cineva tre’ să mai și

Mă trezesc în această dimineață mirifică după un somn bun și după un cocârț și mai bun rămas prin fișiere d-aseară. Instinctiv deschid televizoru’ pe știri așa, să se audă ceva prin casă, și să vă zic grozăvie. Comunitatea Europeană ne premiază pentru intenția și proiectele pe care le avem în vederea construirii coridoarelor de