Refulări neuronale

Bețivălonogie aplicată Subiect: bărbat bine cu forme plinuțe, 43 spre 44 de ani, fără boli cronice cunoscute, tensiune de aviator, glicemie de manual și cu psihic incert da’ cu notă de trecere. Obiectul studiului: efectul de ” a doua zi ” a diverselor băuturi alcoolice asupra cutiei cu scufițe a subiectului și-ncercarea de depistare a […]

Recunosc cu mâna pe inimă…urăsc școala. Nu mi-a plăcut niciodată. Am fost la școală obligat și de nevoie. Gata…m-am răcorit. În generală m-am dus la școală cu silă și cu șuturi în fund, materiile preferate au fost vacanțele și recreația mare, la liceu m-am dus cu valu’ și pentru că aveam anturaj mișto, facultatea am

  Să ne-nțelegem, faptu’ că vă plângeți că ce greu e acasă, că te scote din draci iubi, că iar n-ai găsit malaiu’  tău preferat, ia dracu’  ce găsești că nu faci râie și gândește pozitiv că așa nu mai câstigăm razboiu’. Gândește pozitiv, bea o bere, închide ochii și visează la ziua victoriei, la

Reporter – Numele? Coronavirus – Pentru titrați Covid 19, pentru super-ultra-titrați SARS-Cov-2 și Coronavirus pentru toată lumea. Sunt puțin supărat de numele ăsta…e ca la școală cănd faci o prostie și te strigă diriginta cu ton ridicat pe numele de familie…măcar dacă m-ar striga corect ca-n buletin, Coronaviride. Corona vine de la coroană, că așa

Io-te că am săptămână de stat în casă ș-am cam gătat proviziile. Mă rog, nu toate, da’ am rămas fără bere și e rost de panică. Am zis că-i mai bine joia la cumpărături, să las libere vinerea, sămbăta și duminica celor care n-au privilegiul lucrului d-acasă. Dimineața pe răcoare m-am avântat în răcoarea aerului

Românul s-a născut poet, doctor în fotbal, de ceva vreme, odată cu fenomenu’ Halep e expert în tenis, masteratul în științele politice se obține între două beri la terasă, bloger de ocazie (exact, de mine zic), dar ultima calificare în trend cu vremurile pe care le trăim este doctor virusolog de nu-l incape Nobelu’. Toată

Facebook această Mama Omida virtuală Când ești în izolare și ai deja două săptămâni cu executare împlinite, începi să faci chestii puerile pe care-n mod normal nici nu le saluți. După ce treci prin stările clasice de chivuța de la curățenie, masterchefu’ licențiat în cartofi prăjiți și ouă ochi, cel mai bețiv din apartament…d-astea de

În tranșee se așternuse o liniște asurzitoare. Încordarea durea și-ți simțeai fiecare mușchi comprimat ca un arc pulsănd a descătușare. Sângele zvâcnea prin vene ca un apucat, o tobă dezlanțuită-n ciuda concentrării maxime care încerca să soarbă orice mișcare sau sunet. În ultimele trei zile nu aveam nimic notabil, doar victime care se-nmulțeau fără oprire.

De când cu pandelica am fost nevoit să-mi mut headquarteru-n bucătărie pentru că am tot ce-mi trebuie pentru starea de asediu. Pileala e acolo, țigări și scrumieră, ceva de ronțăit, muzică și cel mai important, observatorul. Sunt ca o cameră de supraveghere zgâită pe geam, mi-am dezvoltat instincte de babă băgăcioasă și ca o ironie